Motto: Cade luna până-n crâng, Sângele-nverzește-n piept, Lacrimi pe piciorul stâng, Lacrimi pe piciorul drept (Ion Zimbru) Vinerea trecută - după un moment de reculegere ținut în memoria poetului Ion Zimbru, colegul și prietenul nostru din Cenaclul "Noduri și Semne", pe care l-a și înființat, de altfel, în anul 1984, împreună cu Gelu Ciorici - Victor Dragomir (V.D.) a citit proza scurtă "O zi cu Iisus" - unul dintre cele mai reușite texte ale sale, după cum a fost comenta ...

Emoţionaţi şi tăcători, C.C. şi M.M. se apropie de palatul străvechi, dar destul de impozant, aflat pa strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, încă de pe vremea când tânărul poet Barbu Nemţeanu, mort la doar treizeci şi doi de ani, nemurea Galaţii prin celebrele versuri de pomină „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma...”!...Zidurile acestui palat cu aer cvasi/medieval sunt învelite-n iederi misterioase! Uşile mari, grele şi uşor scârţâi ...

Mitingu-i gata! Prosperitatea-i gata! Fericirea-i gata! Toate se citesc pe frunţile ne/încreţite şi ne/învinse şi ne/norocoase ale protestatarilor străbătuţi de Soartă, de Guvern, de Sistem! Un aer de Resemnare, un huruit de Lehamite pluteşte şi convinge că Putreziciunea-i rezistentă la „antibioticele” Străzii, chiar imună...aş putea pentru ca să zic! „Numai chirurgical se mai poate scăpa dintr-această şuie şi pârdalnică Orânduială!” – bodogăneşte Costică C ...

Da... a venit, deşi n-am aşteptat-o! A venit şi a pus veşnicie-n lumânare! Adică a pus iubire! Fără iubire, nici lumina nu are chef să mai umble pe pământ! Ce rost are să fii lumină şi să nu fii dragă nimănui? Să fii lumină şi să te scuipe toţi? Şi să te stingă toţi? Şi să te ignore toţi?... Lumină de lumânare! Lumină de carte! Şi de fulger! Şi de gând! Şi de visare! Şi de mamă! Şi de tată!... Lumina unui băţ de chibrit, noaptea, în mijlocul pădurii, i ...

Gândurile mele pentru această Alcătuire erau atât de puternice şi impresionante încât se materializau, puteau fi atinse, puteau fi văzute mergând, puteau fi auzite plângând, puteau fi strânse în buchete, în poloage, în snopi, puteau fi surprinse pe cărăruia dinspre Acasă şi Dumnezeu, dinspre Dumnezeu şi Acasă! Gândurile sale pentru mine erau atât de puternice şi impresionante, încât se întrupau, încât se transformau în argumente fizice-chimice pipăibile, invincibil ...

Cum ziceam ieri, îl rog pe nenea psalt să bată clopotul în dungă, de trei ori câte trei dangăte, aşa, ca la un eveniment de samă, cum se-ntâmpla demult, când năvăleau romanii, turcii, tătarii, hunii, ruşii, nemţii... cum se-ntâmpla când se făcea o descălecare de ţară, o unire mică sau mare, o nuntă a Zamfirei... cum se-ntâmpla când se aprindea o casă, un dor de patrie sau de amantă! Că astfel de importanţă are regăsirea cu Prăpăd şi Furtună! Că nu-i de ici, d ...

Pe vremea când în Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi pus la bătaie omul de la catedră, nu reuşea neam să mă facă a crede că-mi foloseşte la ceva să ştiu ce treabă mare/imp ...

Alaltăieri, după ce s-a întors de la biserică, Maria lui moş Vasile Cherpedin a oftat de trei ori...şi a murit! De inimă rea a murit! Că a suferit şi a plâns foarte mult când s-a stins Maria lui moş Ion Mutelcă! Şi chiar o auzeam zicând: „Cred că nici eu nu mai durez mult! Ce mă fac şi ce să mai fac fără Maria lui Ion? Numai dânsa mai rămăsese cea mai aproape de mine! Cu ea mai stăteam la o clipă de Taină, la o ceşcuţă cu ceai, la o depănare de amintiri, la o lec ...

Cum să nu-i rămână ugerul gol, dacă-l sugea viţelul pe tot? Şi vaca păştea, tot păştea...ca să umple rezervorul din nou, continuu, nu? Şi doar zicea biata mamă: ai grijă, nu cumva să-l scapi pe „frate-tu” la supt, că iei pasul şi lovitura, dăm pacea pe gâlceavă şi cinstea pe ruşine...şi stai flămând, de-or să te râdă oamenii şi-or să spună că semeni cu-un sac de box, dezumflat!...Zicea, sigur că zicea de fiecare dată, când plecam cu Gălbiniţa sau cu Flor ...

La început n-a fost Cuvântul! N-a fost nici Alfa şi nici Omega! Nici Răul şi nici Binele! La început...(cu Î mare!)...a fost exact ce poate fi înainte de Început, adică exact ce-i şi după sfârşit...(cu S mare, desigur!)...Nici măcar Abstractul nu a fost, darămite Concretul! Nici măcar Nimicul! Apoi...(una câte una, unul câte unul)...au apărut Toate, a apărut Totul! A apărut Tot ce se vedea şi Tot ce nu se vedea...şi din care mai există Tot ce se vede şi Tot ce nu se ved ...