„O.H. - Ocin haraşo, ocin haraşo, Mişenka”, îmi aruncă Vaska Krescenko, şeful departamentului nostru de Organizare filmări de la Moskllywood. Un O.K. rusesc tradiţional, vezi bine! Stăteam la un pahar de vodkă adevărată, într-un pahar din sticlă adevărată, îmbrăcat în dantelărie tricotată de lână adevărată. Mofturi! Eram vedeta, actorul care reprezenta eroismul rusesc în comparaţie cu celelalte eroisme de pe planetă şi din coloniile de pe Marte şi de pe Lună. � ...

- Dacă ţii neapărat, poţi s-o vezi pe masa aia de disecţie, spuse doctorul Maxwell. Fiinţa, care zăcea pe spate, nu fusese desfigurată de gloanţele q-dum-dum! Junele Hugh tot nu putu s-o privească! - E femelă – preciză porcul de Maxwell. - Hugh se întoarse, dezgustat, spre halo-comuterul  la care doctorul cică lucra. Hugh recunoscu: „Sigur n-aş vrea să mă trezesc cu AŞA CEVA în pat! Da´ crezi că... era într-adevăr periculoasă?” - Poţi fi sigur – îl linişti do ...

Medicina noastră făcuse, în sfârşit, progrese uriaşe! Sigur, nu putea vindeca tot ceea ce în trecut se trata cu ceai de muşeţel sau cu o pastilă „de gât”, nu! De la începutul epidemiilor de depresie, medicina nu mai putea vindeca, însă putea să aibă putere de predicţie cu o mare precizie! Mie, de pildă, medicul îmi spusese precis, ştergându-mă din lista sa de pacienţi: „Domnul meu, să fii pregătit pentru duminică - mâine adică! Nu pot calcula exact ora şi minut ...

”Joi l-am halit pe Vineri”, spuse bărbatul cel singur kronotrotterului Joe. Joe călărea un triciclu caraghios, incomod, care era însă dotat exact pentru călătoriile de plăcere în timp. Dar Joe alesese insula asta pentru că era o perioadă în care spera să fie nelocuită: nu, pe el nu-l interesa să călătorească în timp, ci în spațiu, un spațiu neaglomerat ca la el, în afurisitul secol XXIII, când mănânci și te speli în stradă, dacă găsești un pic de loc. Joe oft� ...

„O pastilă de Ikk, normal, una kaki. Şi una de Sho, normal, roz sau mai bine de culoare phanto”, ordonai roboservului. „E de post”, mă avertiză vocea acră, de metal oxidat. Ei, nutripast să fie! Că parcă am fi avut şi altfel de proteină la bord, he-he-he! Roboservul de hrană bâzâi către noi: ne întreba şi ce fel de savoare poruncim. Eu m-am gândit la un cocktail de miresme, să dea ceva gust pastilei nutriente, nu? Ataşai deci inhalatorul la nară, însă doña Hirulani ...

Miezu' Era al patrulea modul cu cosmonauţi la bord care fusese trimis spre planeta Alţî. Şi, la fel cu celelalte trei de dinainte, şi acesta se zdrobi groaznic la alţâţânizare. Domniţa Dâdiţl găsi modulul pe jos şi îl şterse de praf, fericitlă. - Vleau să-l pun la gâtl, tati-tl, anunţă ea, veselă, căutând o sforicilcă. Mi-ar sta atâtl de bine cu el! Tătlicul Printlesei, Împăratul Ţidâl, care era, nu-i aşa, un înţeleptl, ca mai toţi împărnaţii de pe Alţî ...

Commedia se desfăşura deasupra noastră - un spectacol zguduitor! Erau actori reali, susţinuţi de boarea magnetică pe care fra Angelico o dăduse la maxim. Puţine vorbe, mai multă atitudine şi muzică decât vorbe, însă noi veniserăm acolo doar ca să plângem şi totul decurgea bine, spectacolul se desfăşura chiar deasupra noastră, în piaţă, chiar şi actorii-zburători plângeau acum şi lacrimile lor acide, ca mai toată natura noastră, ne pişcau din când în când. Dacă ...

- Sunt singur, locuiesc singur, repetă Anatol. Pe blondă n-o interesă însă, tocmai îi şoptea celeilalte ceva la ureche. „Patru ani am stat într-o garsonieră, tocmai la opt”, continuă el, tot învârtind paharul gol. „La etajul opt din opt etaje! Da´ măcar nu mai auzeam când trag apa ăia de deasupra, că nu aveam DEASUPRA… Acum o să fie şi mai bine, şi mai bine: m-am mutat la o casă, pe pământ! Cu curte! O casă frumuşică, de dinainte de război.” Anatol plăti şi ...

„Winsuh şi Winsut sunt tineri, aşa că au destulă forţă pentru a urca până la jumătatea canalului, chiar şi mai sus. Pe acolo roiesc mai totdeauna coconii, ce se strecoară prin deschizături infime până la suprafaţa fadă a planetei. Sunt singurele vietăţi care o fac. De altfel, sunt şi singurele vietăţi de pe planetă, în afară de noi, fiuaregii. Cu cât urci mai sus, cu atât e mai frig, mie-mi place să stau cât mai aproape de miez, unde apa aproape că fierbe. Winsut � ...

O frunte cu un singur rid, doar cu un singur rid, ochii lui superbi, toţi trei dispuşi în jurul unui căpşor îngrijorat: Bubal, oare de ce nu răsare şi luna a treia, cea albastră, pe cerul verde strălucitor? Dar uite că răsare şi cea de-a treia lună, cea albastră, cea mai mică, cea care scoate sunete când este sus pe cer deasupra lumii lor şi atunci chiar cântă, cântă luna albastră… „Când sunt toate lunile pe cer, Bubal, când sunt cu toatele acoloşa, Bubal-Da, atunci ...