V-aţi întrebat vreodată cât de utile mai sunt monedele cele mai mici în viaţă noastră de zi cu zi? Şi la ce le mai strângem în puşculiţe, dacă atunci când le folosim vânzătoarele se uită câş la noi, de parcă vrem să ne răzbunăm? Pentru început, să ne reamintim că monedele de 50 de bani, dar şi cele de 10, cinci şi respectiv un ban sunt mijloc de plată şi se află în circulaţie ca subdiviziune a leului. Dacă moneda de 50 de bani se mai bucură de ceva trafic prin buzunarele românilor, celelalte două sunt discriminate cu bună ştiinţă: pentru că toată lumea se strâmbă dacă scoatem mărunţişul la bătaie, monedele de 10 sau cinci bani zac în puşculiţe cu lunile. Iar cea de un ban nici nu mai ştie de la lansare cum arată tejgheaua unui magazin.
Nişte bani inutili
Dacă ai bani mici şi doamna de la casă nu are nevoie de mărunţiş, vei fi întâmpinat cu o strâmbătură ironică. Monedele trebuie verificate şi numărate pe loc, iar număratul cere timp. Unele refuză din start monedele, catalogând gestul ca fiind jignitor, în timp ce altele, pe un ton aspru, îţi cer să te repliezi: "Nu-mi daţi bani din ăştia, că nu am ce face cu ei!” Probleme apar şi când se dă restul. Dacă în hipermarketuri primeşti până la ultimul bănuţ şi e locul cel mai potrivit să constaţi că mai există şi bani mici, în alte magazinele din oraş, restul se achită în bomboane gumate, gumă de mestecat sau pliculeţe de nes. Cu mărunţiş nu te poţi prezenta nici în autobuz, la şofer, să ceri bilet de transport. Monedele cad pe jos, sunt greu de depozitat în suportul îngust al maşinii şi incomodează conducătorul auto. Nici la covrigi nu mai ai nevoie acum de mărunţiş: un covrig costă chiar şi doi lei, aşa că s-au dus vremurile în care banii foarte mici îşi găseau o utilitate. De partea cealaltă, există şi cumpărători care au alergie la bani mici, pe motiv că rup căptuşeala buzunarelor.
Plata în bani mici - o formă de dizidență
Singurele dăţi când saci cu bani mici se răstoarnă pe tejghele pentru a fi număraţi sunt momentele de protest ale contribuabilului român. Fie că îşi plătesc rata la bancă sau întreţinerea, unii creştini se duc cu borcanul la ghişeu pentru a-şi arăta nemulţumirea faţă de sistem. O nemulţumire care nu durează mult şi nici nu irită decât pe funcţionarul nevinovat şi nevoit să numere din greu monede strânse luni de zile. O nemulţumire fără rost, care îngreunează şi mai mult procesul de predare-primire.
Cine nu are un ban, nu are cu ce să-şi cumpere
Inutile şi controversate, monedele sunt valoroase atunci când îţi lipsesc. Deşi pare special creată cu scopul de a fi enervantă şi inutilă, o monedă de un ban contează atunci când comerciantul nu este dispus să te lase să achiziţionezi un produs în lipsa ei. Se întâmplă mai ales în magazinele de cartier, unde aceleaşi vânzătoare care uită să dea restul până la ultimul ban sau plătesc în bomboane şi gumă de mestecat nu-ţi vor vinde produsul dorit, dacă nu ai şi ultimul bănuţ. Este cel mai bun moment în care îţi reaminteşti toate situaţiile în care ai plecat fără să iei restul din magazin.
