Dacă la depozitul magazinului din colţ, de unde v-aţi făcut cumpărăturile acum câteva zile, s-au găsit câteva tone de brânză expirată, v-ar interesa sau nu să ştiţi asta? Desigur că da, asta doar în cazul în care consideraţi că riscul unei infecţii toxico-alimentare e un fleac. Până la urmă, ce-i mare… brânză o senzaţie de vomă acolo, ameţeli, dureri de cap, nişte perfuzii şi câteva zile de spitalizare? Dar fie şi dacă aveţi stomac de crocodil, capabil să digere toate mizeriile pe care le pun unii în galantare, nu v-ar interesa, până la urmă, să ştiţi dacă magazinul sau producătorul căruia îi faceţi vânzare este unul care vă respectă şi are grijă să vă ofere marfă care respectă normele de calitate? Şi în acest caz răspunsul este sigur „da”, asta doar dacă nu vă pasă dacă vreun „isteţ” vă ia pe dumneavoastră drept un fraier capabil să înghită orice gunoi şi să mai şi plătească pentru asta.
În aceste circumstanţe, când pe la mijlocul lui aprilie, în timpul unor controale de rutină, s-au găsit zeci de tone de brânză expirată în depozitul unei firme, nu-i de mirare că tot Galaţiul şi-a bătut capul să afle cine-i nesimţitul care îşi bătea joc de oameni. Dar, ce să vezi, autorităţile puse să apere interesele cetăţenilor - fie că vorbim de Poliţie sau Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) - s-au încăpăţânat să ţină numele firmei vinovate „la secret”! După cum relatam ieri în paginile ziarului „Viaţa liberă”, inclusiv cererile oficiale - scrise, cu antet, cu ştampilă, cu tot ce trebuie - s-au lovit de acelaşi zid: s-a găsit brânza şi cu asta basta, în rest n-ar fi vorba de „informaţii de interes public”, ci doar de date „cu caracter personal”! Cică aşa zice legea! Dar dacă ajungeau - Doamne fereşte! - vreo câţiva oameni să dea ortul popii din cauza brânzei ăleia, atunci ce-ar fi spus legea? S-au văzut deja nenorociri mari în ţara asta - cazul Colectiv, cazul bebeluşilor din Argeş, cazul dezinfectanţilor din spitale, cazul mezelurilor „reciclate” prin supermarketurile româneşti - în care, la fel, s-a ajuns la ce s-a ajuns pentru că autorităţile au considerat că lucruri de care depindea viaţa unor oameni nu erau „informaţii de interes public”. Şi asta pentru că „aşa spune legea”!
Am ajuns în situaţia paradoxală în care fie autorităţile gălăţene nu vor să se lege la cap cu eventuale acuzaţii din partea hoţilor tupeişti pe motiv că „le-ar strica imaginea” dacă le-ar face numele public, fie legea e pur şi simplu strâmbă şi le mai dăm un deget tâlharilor care oricum vor să ne ia toată mâna! Oricum ar fi, cel care pierde e cetăţeanul!
În cazul cu brânza, firma necinstită a scăpat ieftin, doar cu o amendă contravenţională şi cu „onoarea” nepătată, deşi administratorul ei ar fi meritat să fie dat prin smoală, tăvălit prin puf şi expus în mijlocul mall-ului, să-l vadă tot târgul şi să se sature să facă „afaceri” pe sănătatea clienţilor. Pe vremuri, doar „hoţul neprins era negustor cinstit”. Acum, de când cu legea asta invocată de autorităţi, mizeria se ascunde sub preşul „datelor personale”. Cam pute toată treaba asta, dar - ni se spune - că „asta nu ne priveşte pe noi”, ca şi gălăţeni. Să tăcem şi să înghiţim! Că doar nu mai trăim în vremurile în care negustorul spunea „Clientul nostru, stăpânul nostru”, ci în vremea în care nu eşti hoţ cinstit dacă nu treci puţin pe la DNA.
