Sabrina, Tian şi Eric sunt cei trei studenţi aduşi în Galaţi de ONG-ul AIESEC pentru a le vorbi elevilor despre Grow, un proiect care îşi propune să îi înveţe noţiuni de dezvoltare personală pe tineri. Au ales să vină aici din pură curiozitate şi, chiar dacă sunt din părţi diferite ale lumii, chiar dacă au culturi diferite, au devenit foarte buni prieteni atât între ei, cât şi cu cei de aici.
„Nu ştiam nimic despre România, decât că e ţara lui Dracula. Am ales să vin în Galaţi din dorinţa de a cunoaşte oameni noi, dar şi pentru că mi-a plăcut prezentarea online a oraşului. Chiar dacă nu e totul ca în poze, îmi place foarte mult aici şi îmi pare rău că va trebui să plec atât de repede”, a zis Sabrina, tânăra de 19 ani din Indonezia.
Tian are doar 18 ani şi a venit în Galaţi tocmai din capitala Chinei, Beijing. A fost şocat să vadă că românii sunt foarte interesaţi de cultura asiatică şi că ştiu şi câteva cuvinte în chineză. „Când am venit cu trenul de la Bucureşti la Galaţi, după un drum foarte lung, o fată s-a aşezat lângă mine şi mi-a spus Ni Hao (salut, în limba chineză), am fost foarte surprins. Am ales să vizitez România la întâmplare. Am pus degetul pe hartă şi atât a fost. Dar nu regret. Oamenii sunt foarte calzi aici, săritori, nu ca acasă unde lumea e mai rece”, a povestit tânărul.
„Auzisem că în România sunt mulţi vampiri şi dragoni ”
Eric are 23 de ani şi este din Mexico City, capitala statului Mexic. A străbătut peste 11.000 de kilometri pentru a ajunge în Galaţi, deşi nu ştia nimic despre oraşul de la Dunăre. „Nici măcar nu am căutat informaţii pe internet. Auzisem eu de la televizor şi mai văzusem şi în cărţi că în România sunt mulţi vampiri şi dragoni (râde), aşa că am zis să vin să văd şi eu unul, măcar. Dar, am rămas cu buza umflată!”, a spus mexicanul, cu zâmbetul pe buze.
În ceea ce priveşte mâncarea, cei trei nu au avut mari probleme de acomodare, chiar dacă meniul românesc este, cu siguranţă, foarte diferit de cel mexican sau de cel oriental. „Mâncarea aici e bună, dar tot mai bună o face mama mea. În Mexic, noi mâncăm mult mai condimentat decât aici. E bine, totuşi, că sunt foarte multe restaurante cu specific străin, iar preţurile sunt aproximativ ca cele de acasă.”, a spus Eric.
Şi, pentru că nu poate fi totul perfect, există şi lucruri care le-au lăsat un gust amar celor trei internaţionali, aşa cum sunt numiţi de membrii AIESEC. „Câinii foarte mulţi de pe stradă m-au speriat la început. Bine, ei sunt blânzi de cele mai multe ori, dar nu eram deloc obişnuit cu aşa imagini. Pe unii chiar i-am văzut pe acoperişuri. În Beijing nu avem aşa ceva, noi îi mâncăm”, a spus Tian, râzând.
