„Se vorbeşte despre morţii revoluţiei de la Timişoara, de la Bucureşti. Se feresc toţi să vorbească despre asta: de fapt, măcelul adevărat a fost în Sibiu!”, povesteşte un gălăţean, martor şi victimă a masacrului de atunci… 99 de morţi, peste 200 de răniţi, 600 de arestaţi sub psihoza „terorismului”: studenţi plecaţi cu gunoiul, un muncitor care avea un spray în haină, şi, bineînţeles, miliţieni, jandarmi şi securişti, cu toţii deţinuţi apoi zile întregi în condiţii barbare. Şi eliberaţi.
Copii cu mitraliere, bâte cu cazier!
Ne povesteşte acum gălăţeanul Ion Caburgan, unul dintre „teroriştii” arestaţi atunci, atunci sergent major la Şcoala de dresaj câini din Sibiu, acum pensionar la Galaţi: „Unii dintre noi erau răniţi. Am ajutat un militar rănit – nici nu-l cunoşteam, noi ţineam de Bucureşti – şi am ieşit printre ultimii în curtea unităţii. Am trecut printre şiruri de aşa-zişi revoluţionari, toţi cu pistoale mitralieră AKM pe ei. Cea mai mare garnizoană din ţară să dea arme la civili! Erau copii de 16 ani cu pistoale mitralieră! Ca să faci un câine agresiv, îl băgai între 20 de câini nebuni. Când încep ăia să latre şi să muşte, începe şi el; aşa sunt şi oamenii. Aşa au făcut naziştii, aşa au făcut şi comuniştii…” Acum erau „arestaţi” de revoluţionari! „Şi ce revoluţionari?! Revoluţia nu se face aşa, majoritatea aveau cazier, băieţii cumsecade plecaseră… Eram 50 – 60 de oameni, ne-au pus la zid, cu mâinile la ceafă. Ăştia, nebunii, civilii, trăgeau în aer. Dacă ne împuşcă, mi-am zis, măcar să îmi dea ultima ţigară. Şi am întors capul şi m-a lovit unul cu patul armei în spate, de mi-a fisurat coloana, aşa că n-am mai făcut sport de atunci, am probleme mari. Apoi mi-a spart şi dinţii. Povesteau colegii că unui soldat de la jandarmi rănit – i-au băgat atunci cuţitul în piept…
„Plecaţi, că vă omoară ăştia!”
Dar să începem cu începutul poveştii gălăţeanului care a fost în viaţă pictor, miner şi dresor de câini poliţişti: „Eram subofiţer la Şcoala de dresaj câini din Sibiu – singura şcoală de dresaj din ţară. Eram acolo din ´85. Eu instruiam subofiţerii şi dresam şi câini. Aveam 32 de ani, duceam o viaţă frumoasă, era aer curat, făceam meserie frumoasă, eram sergent major… Pe 21 decembrie 1989, dimineaţă, ne-au trimis cu autobuzul unităţii, cu doi câini, la Inspectoratul Judeţean de Miliţie: nu să intervenim, să-i asigurăm paza. Inspectoratul era faţă în faţă cu Şcoala de ofiţeri de Infanterie – cea mai mare şcoală din ţară. Ni s-a spus că în centru se adunase lume. Peste drum, veniseră trupe de intervenţie, din cei îmbrăcaţi în negru. Cunoşteam pe un băiat, fusese bătut de oameni. De la noi, am fost trimişi în piaţă patru subofiţeri şi un câine cu un Aro. Acolo, se dăduse foc la o maşină. Şi vine un tip care îl cunoştea pe şofer: <<Băi, plecaţi naibii d-aici că vă omoară ăştia!>> Se cunoştea lumea în Sibiu, cum să-ţi omori vecinul? Ne-am întors în unitate, fără să mai anunţăm. După aia am auzit că s-a şi tras în piaţă. La un moment dat, au început să apară manifestanţi şi în faţa Miliţiei Judeţene. Se uitau peste gard şi ne făceam semne – că mulţi ne cunoşteam, că eu făceam culturism pe atunci, nu beam, nu fumam… Eram sportiv, alergam cinci km pe zi – eram cunoscut în tot Sibiul! Plus că trăgeam şi de fiare…”
(Va urma)
