Codul civil defineşte gradul de rudenie ca fiind instrumentul juridic prin care se determină apropierea, mai mare sau mai mică, a legăturii de sânge dintre rude.
În cazul rudeniei în linie dreaptă, gradul de rudenie se stabileşte după numărul naşterilor: copiii şi părinţii sunt rude de gradul întâi, nepoţii şi bunicii sunt rude de gradul al doilea, străbunicii sunt rude de gradul al treilea.
În cazul rudeniei în linie colaterală, gradul de rudenie se stabileşte după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă.
Astfel, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul (mătuşa) şi nepotul sunt rude de gradul al treilea, verii primari sunt rude de gradul al patrulea.
Afinitatea este legătura juridică dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ.
Persoanele cu o astfel de legătură se numesc afini.
Codul civil precizează că rudele soţului sunt, în aceeaşi linie şi acelaşi grad, afinii celuilalt soţ.
Prin urmare, gradul de afinitate se stabileşte prin calculul gradului de rudenie dintre soţ şi rudele sale, iar celălalt soţ este afin în acelaşi grad cu rudele soţului său (ex. socrul şi ginerele sunt afini de gradul întâi, cumnaţii sunt afini de gradul al doilea).
Părinţii soţilor (cuscrii) nu sunt nici rude, nici afini.
Afinitatea încetează prin desfacerea căsătoriei sau în cazul încetării rudeniei ca urmare a adopţiei când se stabilesc legăturile de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
