Epoca inginerei Margareta Bălan

Epoca inginerei Margareta Bălan
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

* Ne-a părăsit singura expertă în „sănătatea” terenurilor * O garanţie umană de stabilitate *

Inginera Margareta Bălan ne-a lăsat pentru o lume în care nu se construiesc blocuri… Specialista octogenară, care chiar de curând a fost chemată să lucreze la un studiu pentru cel mai recent Plan de Urbanism General al Galaţiului, studiu privind zonele afectate de instabilitate, a plecat acum în eternitate. Era singurul expert şi verificator de proiecte gălăţean atestat guvernamental în rezistenţa şi stabilitatea terenurilor de fundaţie.

Când, după absolvirea facultăţii, a fost adusă la Galaţi, s-a speriat văzând acea Veneţie care se scufunda… în pământ, cartierul Ţiglina. Nu a plecat şi, de atunci, blocurile gălăţene au fundaţii pe piloni de pământ. Vremea construcţiilor s-ar putea chiar împărţi între înainte şi după venirea inginerei Bălan, la fel cum se împarte istoria în după şi înainte de era noastră… Mi-a spus cândva, ca într-o poezie: „Pământul acesta al nostru este pământ depus de vânt, să ştiţi dumneavoastră. Loess-ul de Galaţi e adus de vânt, nu de apă…”

Inginera stabilităţii

De câte ori cineva s-a temut pentru soarta fundamentului Galaţiului, a fost consultată specialista! S-a preocupat de stabilitatea Falezei, expertizarea unor vechi clădiri şi noi coloşi cu fundaţii solide, biserici, cercetarea hrubelor gălăţene, în potenţialul turistic al cărora credea (chiar a încercat să sape una, după tipicul secolelor trecute!), a descoperit prin foraje, ca un arheolog, vechiul şanţ de apărare al oraşului… A iniţiat, în anii ´60, fundaţiile pe piloni. „Eu le-am iniţiat. Am adus bani, m-am luptat, i-am lămurit pe toţi”, mi-a povestit. A apelat şi la un mare specialist rus. A construit apoi un autopenetrometru, ca să verifice calitatea consolidării.

După schiţele făcute în atelierul de proiectare pe care îl conducea, s-a realizat aparatura la Institutul de Cercetări în Construcţii Bucureşti. „Am făcut poligon experimental şi am demonstrat că, dacă loess-ul nu se consolidează, cartierul Dunărea se tasează la umezire 87 de cm. Vă imaginaţi ce-ar fi fost! Pe urmă s-au bătut acolo piloţi de pământ de 22 de metri. În Ţiglina 1 aveau doar şapte metri şi de aceea se tasează şi acum… N-am putut să stăpânesc ridicarea nivelului apei. Asta n-o poate stăpâni nimeni! Carbonatul de calciu conţinut de loess, în contact cu apa, face ca pământul să-şi micşoreze de mai multe ori volumul.” A fost ultimul paznic al farului care ne arăta drumul exact către viitorul sigur al oraşului de schele. Constructorii necinstiţi, antreprenorii hrăpăreţi care voiau să ridice clădiri făţoase din nisip, aveau un inamic sigur! L-au pierdut…

Citit 2511 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.