Săptămâna trecută prozatorul Ioan Gh. Tofan ne-a citit o poveste de navigator. „Rătăciţi prin Europa”, după cum am aflat de la autor, este o povestire reală cu peripeţiile celor ce îşi urmează destinul pe mări şi fluvii. Cei prezenţi la şedinţă au spus că textul a fost prea lung, că s-au pierdut printre detalii.
Anca Şerban-Gaiu: „Un jurnal de călătorie bine scris, coerent, mai e puţin până la literatură, mi-aş fi dorit să aibă mai multă savoare”.
Andrei Velea: „Ar trebui să mai renunţe la bucăţi din material, pentru că în proză e nevoie şi de respiraţie şi e foarte important să fii scurt. Autorul se simte obligat să consemneze povestea reală în detalii, dar literatura nu e oglinda fidelă a realităţii”.
Aurelia Grosu: „Trebuie creată emoţia într-un roman, într-o povestire”.
Carmen Neacşu : „ M-am rătăcit în poveste, am observat cadre reuşite cu marea, mi-a lăsat o senzaţie de sete şi de foame”.
Ion Avram, declarându-se mai sincer vorbind despre proză, a despicat textul în mai multe bucăţi arătându-i autorului unde sunt pasajele frumoase descriptive care duc spre literatură, unde anume suferă textul prin limbajul prea tehnic semănând cu un raport de cursă.
Octavian Miclescu a spus că este firesc să nu se găsească emoţie, pentru că autorul e robul exactităţii, că ar trebui „ să lase gândul mai liber” în scris,… „se mai observă de această dată unele lucruri mai curajoase în limbaj”.
Cristina Dobreanu: „Un text înalt sau adânc depinde de construcţia interioară a autorului, de viziunea lui asupra lumii...dacă textul e plat, se vede viziunea plată a celui ce a scris, dar există talent”.
Victor Clincă: „Pare a avea personaje care ar putea fi interesante; nevoia de a da detalii intră, din păcate, şi în dialoguri; autorul caută să aşeze lucrurile ca în teatru, pare un fel de lecţie prin detaliile tehnice”.
P.S. Astăzi, de la orele 18,00, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, ne citeşte Victor Cilincă.
