După eşecul armatei germane de a-şi pune în aplicare planul de invadare a Uniunii Sovietice, linia frontului s-a deplasat spre vest, pe măsură ce armatele germane sufereau înfrângere după înfrângere. Concomitent, Uniunea Sovietică trimitea spioni în ţările aflate încă sub influenţă germană, pentru a săvârşi acte de sabotaj armatei naziste. Numiţi spioni de către nemţi şi partizani de către ruşi, aceştia au avut o mare influenţă asupra cursului întregului război, pricinuind foarte multe pagube armatei germane.
În Delta Dunării, acţiunile de partizanat începuseră încă din 1941, dar au fost intensificate în anul 1943, odată cu previziunea că înfrângerea nemţilor este iminentă. Trimiterea lor prin Deltă era mai facilă, datorită sălbăticiei acestui teritoriu, unde graniţa nu era foarte bine supravegheată.
Iminenţa pierderii războiului de către nemţi i-a făcut pe ruşi să trimită în 1943 sute de spioni în România, marea majoritate prin Delta Dunării. O parte din partizanii trimişi aici aveau că scop sabotarea transportului fluvial de trupe şi echipamente destinate armatei germane. Acţiunile de trimitere de partizani au continuat intens şi în 1944, când acţiunea lor era concentrată pe minarea Dunării, pentru a împiedica retragerea trupelor germane din calea ruşilor, care înaintau spre vest. Astfel, două nave şi două şlepuri germane sunt scufundate între Tulcea şi Isaccea, iar pe Dunăre sunt amplasate de aceşti partizani mine şi explozibili.
Acţiuni de curăţare în regiunea Dunării maritime
În urmă acestor acte de sabotaj, Misiunea Navală Germană a cerut autorităţilor române să întărească paza în regiunea Dunării maritime. Ca urmare, în cursul lunii decembrie 1943, autorităţile locale au întreprins acţiuni de curăţare a Deltei. La 10 decembrie 1943, de pildă, cum aflăm dintr-un raport al Agenturii Dobrogea, un pluton al Legiunii de jandarmi Tulcea a înconjurat regiunea lacului Furtuna, în care partizanii îşi stabiliseră tabăra. După o luptă de câteva ore, partizanii au reuşit să scape din încercuire.
A doua zi s-a acţionat din nou pentru prinderea lor, în grindul Păpădia, situat între gârla Păpădia şi Casca. Şi de această dată, partizanii au reuşit să iasă din încercuire nevătămaţi. În continuarea urmăririi partizanilor, la 16 decembrie 1943, a fost dispusă intrarea în dispozitiv a următoarelor efective: posturile de jandarmi (Carmen Sylva, Principele Mircea, Gorgova, Principele Carol), un pluton al batalionului 16 de infanterie marină şi 25 de grăniceri din Compania 2 de grăniceri-pază. Misiunea lor era de a controla întreagă zona şi de a percheziţiona din 48 în 48 de ore toate casele şi colibele izolate precum şi toate satele din zonă (Vulturul, Fântână Dulce, Principele Mircea, Ilgani de Sus etc.).
Doi bărbaţi şi o femeie, împuşcaţi mortal
Spionii urmăriţi erau doi bărbaţi şi o femeie: Ticovschi Nicula, Jora şi Frida Avruciscaia. Jora şi Frida au fost paraşutaţi de către ruşi lângă localitatea Chilia, iar Ticovschi era omul de legătură care trebuia să le fie călăuză. În decembrie, agentul de pescărie Poribeanu reclama faptul că-i lipseşte din gestiune o barcă cu 16 crivace, iar odată cu barca dispăruse şi tâmplarul de mobilă Ticovschi.
Despre moartea lor avem informaţii de la Manole Ion, care a participat la festivitatea de premiere a celor care i-au dat pe mâna jandarmilor pe spionii ruşi. Astfel, cei trei partizani au ajuns la colibele unor târlaşi, vizavi de Ceatalul Sfântul Gheorghe şi le-au cerul să le facă o mămăligă. Probabil hăituiţi atâta timp de jandarmi, iarna prin Delta, istoviţi şi înfometaţi, nu au mai rezistat şi au cerut ajutor locuitorilor de acolo. Aceşti târlaşi şi-au dat seama cine sunt şi au anunţat jandarmii care patrulau în zonă. Oamenii legii au venit imediat şi i-au împuşcat mortal pe toţi trei, fără că aceştia să opună rezistenţă. Asupra lor s-au găsit echipamente de comunicaţii radio.
Bani de la mareşalul Antonescu - premii pentru deconspirarea partizanilor
Manole Ion, care era concentrat în cazarma Tulcea şi care era membru al fanfarei, a fost chemat pentru o ceremonie organizată lângă terasa Crinul (actual Visa) din Tulcea, pentru a intona cântece militare. Aici, patru locuitori ai satului Principele Carol, Petrea Ichim, Fănică Ichim, Rapcaru Neculai şi Vasile Bâtcă, au fost premiaţi într-o ceremonie festivă, de prefectul Nicolae Ghica, pentru că i-au deconspirat pe spionii sovietici. Cu această ocazie, li s-a înmânat câte un plic cu bani de către colonelul Bârsan, chiar din partea mareşalului Ion Antonescu. În tot acest timp, cadavrele celor trei spioni au stat pe faleza Dunării din Tulcea, pentru a fi văzute de către oameni şi a se da un exemplu.
Nu se ştie unde au fost îngropaţi iniţial ruşii, dar după venirea regimului comunist au fost reînhumaţi în Cimitirul Eroilor din Tulcea, lângă eroii sovietici morţi în cel de-Al Doilea Război Mondial, dar într-un spaţiu delimitat. După venirea comuniştilor, satului Principele Carol i-a fost schimbat numele în "Partizani", după aceşti spioni ruşi trimişi în România şi prinşi pe teritoriul localităţii. Această schimbare s-a făcut de către prefectul Marin Enescu, cu ordinul numărul 55073, din 9 iunie 1948. Pentru moartea spionilor a fost anchetat, torturat şi executat căpitanul în rezervă al plutonului de jandarmi, Iordan Popescu, învăţător din satul Nalbant.
Sursa: historia.ro
CITEŞTE ISTORIA ALTFEL: Un consilier al BNR în comisia retrocedării Tezaurului (FOTO)
