În Micro 40, în proximitatea blocurilor E, a fost dat în folosinţă acum un an un mic loc de joacă, având, în mod evident, drept destinaţie copiii de vârstă mică, pentru care fuseseră montate mobilier şi aparate de joacă specifice. Deşi locatarii din jur nu prea au fost încântaţi, locul de joacă fiind amplasat la circa 20 de metri distanţă de ferestrele oamenilor, cel puţin s-au consolat cu ideea că, utilizatorii fiind copii mici, aceştia vor dormi la prânz şi seara devreme, astfel încât gălăgia va fi la cote minime.
Ei bine, realitatea din teren, după cum o demonstrează şi fotografiile făcute, în diferite anotimpuri din anul care a trecut, de către locatari din blocurile limitrofe, este cu totul alta. Cei care folosesc de fapt locul de joacă sunt adolescenţi, în mod evident prea mari pentru instalaţiile din parc, acestea cedând, în timp, sub greutatea lor. Mai mult, grupurile de adolescenţi care se adună la locul de joacă, mai ales atunci când aici nu sunt copii mici cu părinţii lor, fac mizerie, tulbură liniştea publică, sparg şi distrug tot ce pot.
A fost sesizată în acest sens Primăria, a fost chemată poliţia, dar, practic, nu s-a întâmplat încă nimic. Mai mult, potrivit informaţiilor noastre, aici ar urma să fie instalate şi nişte balansoare şi leagăne, evident, tot pentru copiii de vârstă mică, în niciun caz pentru pre-adolescenţi şi adolescenţi. La modul în care arată acum parcul, fără supraveghere video sau pază, asemenea investiţii suplimentare ar fi făcute în zadar, iar beneficiarii nu s-ar putea bucura de ele, fiindcă niciun părinte responsabil nu îşi lasă copilul să se urce pe instalaţii rupte, incomplete, cu părţi tăioase desprinse etc.
Până la urmă, ne întrebăm şi noi, precum cetăţenii din Micro 40, se doreşte într-adevăr amenajarea unui loc de joacă pentru copii sau doar se bifează ceva ca realizat, fără nicio preocupare referitoare la situaţia din teren? Nu de alta, dar nimeni nu îşi doreşte o altă situaţie precum cea a locului de joacă din Siderurgiştilor Vest, desfiinţat prin hotărâre judecătorească, dar care, de facto, încă era folosit în primăvară.
O altă realitate, pe care o avem în atenţie şi asupra căreia vom reveni, este aceea că, între 12 şi 18 ani, adolescenţii nu prea au locuri dedicate, unde să-şi poată petrece timpul liber în siguranţă şi fără să le distrugă spaţiile dedicate copiilor mai mici. Dar, până una-alta, legea ar trebui să fie lege, poliţia, locală şi naţională, ar trebui să-şi facă treaba, iar nişte camere de supraveghere la locurile de joacă ar trebui să fie montate, pentru siguranţa copiilor şi integritatea spaţiilor.
