Cucernici părinți, iubiți frați și surori în Domnul,
În aceste zile binecuvântate, inima ne este plină de bucurie. Suntem învăluiți în lumina învierii lui Cristos şi ne simțim îndemnați să purtăm și celorlalți această lumină. Atât de mare ne este bucuria, încât vrem să o împărtăşim cu ceilalți. De aceea, pentru mai multe săptămâni, ne vom saluta între noi cu frumosul salut pascal „Cristos a înviat!/ Adevărat a înviat!”. Acest salut reprezintă o mărturie de credință. În acest salut este cuprins misterul central al credinței creştine. Vă îndemn să folosiți adesea acest salut binecuvântat, ştiind că, pronunțându-l, transmitem o veste bună și un mesaj de speranță.
În Secvența de Paști pe care o cântăm în aceste zile luminate auzim cuvintele: „Cristos, speranța mea, a înviat! El va merge înaintea voastră în Galileea”. Noi o ştim: Cristos Domnul a înviat cu adevărat din morţi. Într-adevăr, Paştele este sărbătoarea speranței. Este celebrarea victoriei asupra morții și a păcatului. Este trecerea cea mare: de la noapte la lumină; de la sclavie, la libertate; de la păcat, la har; de la tristețe, la speranță. Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit. Asemenea bobului de grâu, a fost pus în pământ. Această coborâre însă a fost spre înălțare. Bobul de grâu, aşezat în tăcerea pământului, a murit şi a rodit. A adus rod îmbelşugat prin învierea sa. Nu întunericul pământului a avut ultimul cuvânt asupra sa, ci iubirea Tatălui care l-a înviat din morți pe Fiul său preaiubit.
Evangheliile ne relatează noutatea nemaiauzită adusă în lume de acest eveniment: „În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru și la celălalt discipol...” (In 20,1-2). Dis-de-dimineață, când noaptea încă îşi mai întindea umbrele, Maria Magdalena se îndreaptă spre mormânt. În adâncul inimii ei, ştia că întunericul începea deja să se retragă. Lumina îşi croia drum în lume. Zorii învierii se apropiau. Soarele era gata să răsară. Ce lecție minunată ne învață această femeie, vestitoare a învierii! Şi în viața noastră pot apărea momente de întuneric, de apăsare şi durere. Să nu ne pierdem speranța, pentru că soarele va răsări. Cristos, lumina noastră, a biruit întunericul mormântului şi a înviat biruitor din morți. Să permitem luminii sale să pătrundă în sufletele noastre, să le încălzească cu iubirea sa. În momentele de întuneric, să permitem luminii Celui Înviat să strălucească cu putere și în noi.
Lumina învierii are puterea de a transforma oamenii. La Paşti, Maria Magdalena și-a recăpătat bucuria și speranța: lacrimile ei se prefac în lumină, iar căutarea ei devine întâlnire. Apostolii au fost puși în mişcare de vestea primită de la ea. Au alergat la mormânt, au văzut și au crezut. Învierea Mântuitorului a dat sens vieții lor. Au fost recreați din temelii. Mântuitorul înviat a înnoit și inima ucenicilor de la Emaus: din oameni trişti şi dezolați devin bucuroşi mărturisitori ai învierii. Datorită acestei veşti bune, totul în viața lor a fost trăit într-o lumină nouă.
Acelaşi lucru se poate întâmpla și în viața noastră. Spunea Papa Leon al XIV-lea: „Astăzi, Domnul înviat se apropie de fiecare dintre noi, chiar în timp ce mergem pe căile muncii și ale angajării, dar și cele ale suferinței și ale singurătății și, cu o delicatețe infinită, ne cere să îi permitem să ne încălzească inima”. Să ne deschidem inima, pentru ca Isus cel Înviat să ne vorbească, să ne vindece, să ne umple de pace.
Începând cu dimineața Învierii, prima zi a săptămânii a devenit începutul unei noi creații. În prima zi a săptămânii, creştinii se vor aduna cu credință pentru a celebra sfânta Euharistie. Prima zi a săptămânii devine ziua Domnului înviat şi ziua comunității adunate în sărbătoare. Iată de ce Biserica dintotdeauna a îndemnat credincioşii să iubească ziua de duminică, să o cinstească și să primească cu evlavie sfânta Euharistie mai ales în această zi. Euharistia reprezintă memorialul pătimirii, morţii şi învierii Mântuitorului.
Euharistia este hrana noastră sufletească, izvorul din care sorbim viață și putere pentru sufletele noastre. Totodată, Euharistia reprezintă garanția învierii noastre. În acest sens, scria sfântul Ioan Paul al II-lea: „Această garanție a învierii viitoare provine din faptul că trupul Fiului Omului, dat ca hrană, este trupul lui în starea sa glorioasă de înviat. Cu Euharistia, se asimilează, ca să spunem așa, secretul învierii. De aceea, sfântul Ignațiu de Antiohia defineşte pe bună dreptate pâinea euharistică drept medicamentul nemuririi, antidotul împotriva morții” (Ecclesia de Eucharistia, 18).
Ne aflăm în Anul pastoral „Euharistia ne hrăneşte speranța”. Acest an pastoral ne întăreşte convingerea că, atunci când ne hrănim cu Euharistia, noi ne alimentăm sufletele cu speranță. Deseori în activitatea pastorală am întâlnit oameni plini de speranță, care îşi găseau puterea în sfânta Euharistie. Am întâlnit bolnavi şi vârstnici care, în ciuda slăbiciunii trupeşti, radiau de bucurie atunci când se împărtăşeau. Am întâlnit mulți credincioși și familii întregi care au reuşit să treacă prin greutăți mari, întărindu-se cu sfânta Împărtăşanie. Am întâlnit tineri care doreau să îşi construiască un viitor impregnat de credință și speranță, primind des şi vrednic sfânta Euharistie. Am întâlnit copii atât de fericiți când îl primeau pe Isus Euharisticul. Să ne hrănim des și vrednic cu această hrană cerească, ce ne umple viața de speranță și lumină. În felul acesta, vom putea să ne trăim viața în lumina Învierii lui Cristos.
Cucernici părinți, iubiți frați și surori, Permiteți-mi ca împreună cu Preasfințitul Petru Sescu, episcop auxiliar, şi Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop emerit, să vă transmit cele mai călduroase urări pentru sărbătorile pascale care se apropie. Invocăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor credincioşilor, asupra preoților şi asupra persoanelor consacrate, pentru a fi împreună un popor sfânt, care se lasă înflăcărat de iubirea lui Cristos. Lumina învierii sale să pătrundă în suflete noastre și să ne inspire toate faptele şi cuvintele.
Tuturor vă dorim sărbători pascale binecuvântate, cu pace şi bucurie.
Cristos a înviat!
† Iosif Păuleţ
Episcop de Iaşi
