Ciocănitul în uşă se repetă rar, însă nu nervos! Grigore Papugiu nu se grăbeşte să se ridice şi să se ducă să deschidă! Zice: „E Mariţa, nepoata de la cârciumă! Din când în când, ca să vadă ce mai fac, dacă mai respir şi dacă am nevoie de ceva, vine la mine când se crapă de ziuă, înainte de a se duce la muncă! Doar vezi că ne-a prins dimineaţa, da? Nu-i deschid, pentru că are cheie! Dar nu intră fără să bată! Că-i politicoasă! Aşa se cuvine, nu?”... ...

!mi-i dor de tine, doamna mea!.../ nu cred că mi-a mai fost aşa de când visam o fată mare/ dormind la umbră de cicoare, şi-n rochie de stambă veche,/ şi cu cireşe la ureche, şi greieri tremurând vioare/ cu mângâieri des crescătoare prin somnul ei, prin visu-i care/ mă vrea, mă cere pe cărare, să ascultăm o simfonie/ în doi: minună/ţie/mie, şi-apoi, de-atâta aşteptare/ fără răspuns la întrebare, să mergem până unde steaua/ ne strânge-n braţe, haimanaua! !ne strâ ...

Cu paşi corespunzători şi siguri, cu mâna dreaptă la spate, cu ochi spărgători de ziduri şi de timp, Grigore se plimbă agale prin odaie! Seamănă uluitor cu Chivu Stoica în zilele şi în nopţile când îşi măsura duşumeaua prin celula puşcăriei din Doftana! Se plimbă fără ostentaţie, fără să se uite într-un punct anume... şi parcă vroind să-mi sugereze că se află în căutare de Ceva deosebit, să-mi demonstreze că nu-i convine Ceva, să se asigure că nu gafează ...

A strâns... (toată viaţa, în suflet şi-n trup).../ atâta durere, cât nici nu încape-ntr-un om... parc-o văd/ (ş-acuma) cum cere: dă-mi, Doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă, să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă, că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai dat/ cât nu poate duce un om cu o singură viaţă, un om/ c-o singură cruce!... mi-ai dat... şi n-am zis că nu iau, n-am călcat/ poruncile tale, mereu te-am urmat pe rotundul de lut,/ la ...

Sigur că da! Cesta-i „cuvântul ce exprimă adevărul”, cum zice Mihai Eminescu: incredibilitate! Chiar aşa: ce instituţie Statală, Culturală, Instructivă mai are vro credibilitate-n Republici, în Regate, în Federaţii, în Dominioane... şi-n multe alte aşa-zise Ţări! Nu-i aşa că aproape Nimeni nu mai crede în aproape Nimic? Nu-i aşa că locul Curăţeniei Morale a fost luat de Mercantilismul Agresiv? Nu-i aşa că locul Fricii de Dumnezeu a fost luat de Curajul Adepţilor lu ...

La noapte-ncolţeşte pădurea/ umplută cu zboruri şi fiare - să vezi câtă viaţă porneşte/ să afle răspuns la-ntrebare! Să vezi cum se-ncarcă văzduhul/ cu duhul blândeţii fecunde, cum cântecul pleacă din ouă/ şi-ajunge oricând şi oriunde! Cum puii se dai jos din pântec,/ încet şi frumoşi ca la carte, şi-nvaţă, şi cresc, şi se joacă.../ şi-şi cată poteca spre moarte! La noapte începe să-nvie/ adâncul tăcerii... la noapte, iubirea şi dorul se-ndeamnă/ şi t ...

Mă asculţi, Grigore? Mă mai asculţi? Sau nu-ţi convin exemplele pe care ţi le-am dat în legătură cu Cetirea Gândurilor? Uite, renunţ şi eu definitiv la puterea mea de cercetare a minţilor adversare, putere bazată pe o Intuiţie mult mai abitir decât sofisticatul/criminalul instrument sovietic... şi propun să ne batem/duelăm numai cu măsura Instrucţiei şi Spontaneităţii din dotare! Propun să-l scădem pe Mâine din Ieri... şi să trăim într-un Azi fără Început şi Sf ...

Hai, la noapte, în lucernă,/ că mi-am cumpărat lanternă, să ţi-o pun în ochi, uşor,/ să-mi zâmbeşti ca unui chior! Tare bine-o să mai fie,/ cum nici n-am visat nicicând: Cetitor şi Poezie/ laolaltă pe Pământ! Şi-o să te cetesc întruna,/ poate-am să pricep ceva, să se mire chiar şi Luna/ ce bună-i lanterna mea! Doamne, câtă foaie verde/ ca lucerna ne-nconjoară, nici măcar n-avem ce pierde.../ noi nu suntem pierde-vară, nu suntem nici pierde toamnă,/ iarnă, primă ...

Va să zică... ”să se mire proştii”, Papugiule, da? Adică eu vreau să-ţi demonstrez inutilitatea demersurilor tale, iar tu taci ca marea înainte de furtună! Şi, başca, la urmă... (ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale, vorba venerabilului meu învăţător, Ion Victor Răşcanu din Bursucani)... mă mai iei şi peste picior cu celebrul aforism al lui Ilie Moromete, da? Eu vreau să fim definitiv limpeziţi că nu ne putem împotrivi Deşertăciunii, că „ ...

Nu am trecut, nici viitor,/ dar mi-i prezentul veşnic şi luminez murind mereu,/ ca lumânarea-n sfeşnic! Dacă nu ard, n-am nici un haz,/ nu am nici o cătare, nu are nimeni vrun folos/ din simpla mea-ntâmplare! Nitam-nisam, adeseori,/ vor unii să mă stingă... [e-ntunecată (în de veci)/ fiinţa lor, mătincă! mătincă nici nu au habar/ că n-au avut (vreodată) vro licărire-n viaţa lor/ la beznă condamnată! mătincă n-au nici un regret/ când suflă-n lumânare, dar n-o să po ...