Ion Zimbru

Ion Zimbru

PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (V)

Vineri, 06 August 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da!...Frumoasă şi darnică Mumă a Pădurii mi-a scos Dumnezeu în cale şi-n timpul vieţii mele în/spre asfinţire! Iat-o, cu gesturi parcă legănătoare şi cu o blândeţe care a împăcat baba cu moşneagul şi fetele acestora, aşează pe şervet cele mai rare şi simple şi naturale mâncăruri din sudul Moldovei de nord, dar şi din nordul Moldovei de sud: chisăliţă din cireşe pădurence, amare şi mărunţele, câte o strachină la fiecare! o oală de lut, obişnuită ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CU MÂINILE ÎNTINSE (la mormântul mamei Zamfira Boza, hodinească-se în pace!)

Vineri, 06 August 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(!) te-aşteaptă fântâna din vale,/ te-aşteaptă fântâna din deal, cu mâinile-ntinse te-aşteaptă/ să vii, s-aduci sfântul Graal al Dragostei tale de Mamă/ plecată în Sus şi în Jos, să vezi unde-ncepe izvorul/ şi susură apa frumos şi unde se-ntâmplă pornirea/ spre viaţă, spre-aici, spre acum, spre setea ce mângâie chipul/ fântânilor noastre pe drum (!)   (!) fântânile toate-s bătrâne.../ şi toate-s aproape de cer – toţi suntem bătrâni şi aproape/ puţini ...

PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (IV)

Joi, 05 August 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nici nu termin bine de rostit „sub greutatea lemnelor de cruci”, ultimul vers al poeziei despre pădure, şi Muma deja e-n şuvoaie de lacrimi. Jumătate de oră, şi ea şi nea Tonitza s-au uitat la mine ca nişte trăsniţi de-un fulger nevăzut. Parcă Cineva/Ceva le luase minţile. Parcă şi Vasile Anghel se miră de departe, mult mai departe decât dincolo de cruce. Parcă toate păsările, câte au mai rămas de la praştiile şi pietrele mele şi ale altora ca mine, s-au adunat deasu ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CRED că MERG (balet pentru Dioleta Crețu – La Mulți Ani!)

Joi, 05 August 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
și cred că merg...şi cred că merg spre-un viitor – parcă ar fi punct fix, final, parc-ar fi gară unde m-aşteaptă cineva, ceva...nu ştiu cine sau ce şi cum şi când ş-a câta oară! și de când merg, n-am auzit şi n-am văzut nimic să-mi spună cât mai am până aproape, până departe, ce primejdii sunt pe drum, dacă încap atâta timp, dacă mă-ncape! n-am învăţat să mă opresc şi să pricep că nu există înapoi şi înainte în cest de/mers ne/cunoscut, concret/ab ...

PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (III)

Miercuri, 04 August 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
E frumoasă Muma Pădurii! Toţi zic despre ea că-i femeie urâtă fiziceşte, dar şi sufleteşte...că-i urâtă de toţi cititorii, de toţi ascultătorii, de toţi surzii şi chiorii, de toţi ne/simţiţii, de toţi analfabeţii, de toţi cei care n-au habar că nu se poate o pădure Minunată fără o Mumă minunată!...Mă uit la ea cum stă încet rezemată de crucea „hoţului” Anghel Vasile...şi nici vorbă de asemănare cu vro Cloanţă, cu vro Zgripţuroaică ori vro Cotoroanţ ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” LA O ADICĂ (dosarele Z)

Miercuri, 04 August 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
să vedem ce-o să mai zică/ să vedem ce-o să mai facă uite-aşa la o adică/ (ne)fiinţa mea săracă (ne)fiinţa mea bogată/ când se vor întoarce-acasă toţi cei care-au fost odată/ într-o vreme majestuoasă într-un timp când ceastă lume/ era plină de candoare şi-şi trăia-ntr-un fel anume/ viaţa (ne)întâmplătoare   să vedem ce-o să mai vadă/ să vedem ce-o să audă (ne)fiinţa mea eternă/ starea mea (ne)cunoscută când vor fi plecaţi de-acasă/ toţi cei care-au fo ...

PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (II)

Marți, 03 August 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da!...Muma Pădurii se aşează lângă mine, încet, pe marginea Carierei, rezemată de-o cruce. Pe cruce sunt cioplite cu briceagul patru litere: I.N.R.I. şi două cuvinte, adică un nume şi-un prenume: Anghel Vasile şi două date: 12 de Aprilie 1952 – 13 de August 1968. Carevasăzică, 16 ani! De-o vârstă cu mine, Atunci! Şi Acum, dar Acolo! Oare de ce-o fi murit Aici, lângă Poiana Vântului? Şefa Pădurii îşi drege timbrul, mă cercetează şi-mi răspunde la întrebar ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” AȘA SE VEDE (tratat extemporal)

Marți, 03 August 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Aşa se vede dinspre depărtare: frumos, citeţ, corect, gramatical – şi tot la fel s-aude...mi se pare că (nu) trăiesc, (nu) mor extemporal, că totu-i rezonanţă a-ntâmplării de a fi fost alăturea (din nou) într-o s/clipire a deşertăciunii şi-n strâmb-dreptatea altui scurt ecou: ecoul (ne)greşit al celui care pune lăcat şi cerber la-ntâmplare!   Aşa se vede dinspre-apropiere: frumos, citeţ, corect, gramatical – şi tot la fel s-aude...ce mă-ndeamnă să nu regret c ...

PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (I)

Luni, 02 August 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Două zile de umblare. Și două nopţi. Deoarece o umblare şi o cercetare atentă pe urmele paşilor pierduţi nu-i una oarecare. E un fel bizar de reconstituire. Dar şi un mod ademenitor. Aşa, ca o aventură. Ca un excurs în memorie, în locul sfânt al meleagurilor unde sunt „stocate” exerciţii şi probleme de curăţenie şi de entuziasm ale Copilăriei. Şi nu numai ale Copilăriei mele, ci şi ale Copilăriilor celorlalţi, şi ale vieţii şi ale morţii tuturor celor care m-au a ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DESCÂNTEC DE ÎNGÂNARE (pastel trist)

Luni, 02 August 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
ziuă bună ziuă bună/ clopotul abia mai sună sufletul abia mai bate/ rar mai rar pe apucate fluierarul de la stână/ mă aşează şi mă-ngână pe-un polog uşor de paie/ luna plină se îndoaie şi se face că nu vede/ că mi-i foame şi mi-i sete şi se face că n-aude/ că mi-i focu-n zgâtii ude şi mi-s cânii fără oase/ şi io-s teleleu tănase mi-s mioarele amare/ că se simte lupu-n zare târla mi-i pe dărâmate/ calul mi-i pe deşelate ziua mi-i pe nebuneşte/ începutul se ...
Pagina 1 din 585