1.Moartea unui poet... (Panait Căpăţână, să zicem)... însemnează o Metaforă mai puţin în Arsenalul Păcii şi Iubirii universale! Însemnează o lacrimă de tristeţe pe obrazul Candorii! Însemnează un strigăt de reproş peste gardul Providenţei! Şi nu numai atât! Însemnează prezenţa unei Absenţe! Şi absenţa unei Prezenţe! Reprezintă o adăugare la Minus şi o scădere la Plus!... Când Panait Căpăţână rostea „priveam absent biserici şi femei/ când mi-a călcat ...

Dacă-i goală, o văd plină (plină cum e luna goală)...! Umblă dezbrăcată, albă, ca mireasa-n catedrală! Dacă-i veche, o văd nouă (nouă cum o haină veche... ne-mbrăcată, nici o dată, de un om fără pereche)...! Dacă-i rece, o văd caldă (caldă cum o ploaie rece, vara, când nisipul fierbe, zburdă, zbiară şi petrece)...! Dacă-i fiară, o văd blândă (blândă cum numai o fiară când îi duci la moarte puii, dar pe ea o zvârli afară)...!... Dacă-i dacă, dacă-i unde ...

Tocmai de atunci, când cele două clopote ale schitului Zimbru se aprindeau şi se stingeau în dangăte şi-n vaiere sfărâmătoare de orizonturi îndepărtate şi/ori apropiate, aşa, să anunţe sosirea în lume a unui ucigaş de păsări, ursitoarele, fir-ar ele să fie de şchioape şi neghioabe şi nătânge, au hohotit sardonic şi au pus la cale o dislocare de forţe dumnezeieşti, dar şi diavoleşti, greu de imaginat şi greu de ilustrat/descris într-o perspectivă imediată! Forţe ...

Bună dimineaţa, bună ziua, bună seara!... Mă numesc Divina Tragedia şi număr 2025 de ani... după H, bineînţeles! Sunt mulţi? Sunt puţini? Nu contează! Contează numai ce am aflat şi ce am făcut în toată această perioadă convenţională! Numai câtă viaţă şi câtă moarte am „mâncat” din mila Domnului contează! Numai cât de mult m-am sfădit/hârjonit cu Deşertăciunea contează! Fiindcă despre Iubire nu poate fi vorba! Aceasta, pur şi simplu, nu există! Cei car ...

Şi tot aşa, în fiecare zi, bătrâna din ziarul de ieri se duce în păduricea din sus, se întoarce acasă, vorbeşte singură... ori poate numai mi se pare că vorbeşte singură şi „de pe dealuri”, cum bârfesc sătenii. Îndrăznesc să-i spun bună ziua, să-i sărut mâinile scheletice şi s-o întreb cu cine vorbeşte. Mă pironeşte-n mijlocul cărării, cu albastrul năucitor al ochilor, şi-mi zice năucitor: „Cu cel de Sus vorbesc! Cu Dumnezeu, adică! Ce, nu crezi că-i pos ...

Bătrână, scundă, costelivă, cu bocanci mari... trece dinspre casă înspre pădurice, în fiecare dimineaţă, să adune vreascuri. Trece aplecată aproape în unghi drept. Trece pe drumul colbuit, care-o cunoaşte de atâta amar de ani. Trece şi vorbeşte singură. Sau, cel puţin, aşa mi se pare. Păduricea nu-i departe. Stă-ntr-o costişă mioritică, plină cu păsări mărunte, cântătoare, ouătoare, crescătoare de pui. Stă-ntr-o părere de rău. Ori într-o părere de bine. St� ...

Ieri, la ora când pleacă trenul de 6 fix şi când tocmai îmi văcsuiesc pantofii în ritmul melodiei celeia cu floricele de porumb, aud bătaie de patru ori în uşa de la intrare în bârlog, fiindcă de ieşire nu am! Adicătelea cioc, cioc, cioc, cioc! Nu mă uit pe vizor, că nici din ăsta n-am! Nu întreb cine-i, că am numai răspunsuri! Nu mă grăbesc să deschid şi să mă dumiresc, fiindcă vreau să aud dacă insistă! Şi insistă! Mai abitir decât femeia/gospodina aceea celeb ...

Un porc...(dintre aceia cu sfârla cât mai lungă/ şi cu şorici de-un deget pe fălcile gămane).../ fusese prins punându-şi untură peste şuncă/ şi clefăind, pe gratis, rahat de milioane!//Găinile, desigur, acrite de clocire/ şi, silnic, ouătoare prin pod, prin oboroace,/ l-au spus în pasca mă-sii, l-au dat în urmărire/ la boul cel mai hâtru, stăpân pe dobitoace!//Dar vremea – bat-o vina! – mai trece şi mai vine.../ şi boul nu găseşte răspuns la întrebare.../ iar po ...

Nuntă! Mare nuntă! Modernă! Multă! Şi frumoasă! Artificial de frumoasă! Şi departe, foarte departe de farmecul tradiţional el acestui eveniment in/util din viaţa celor care jură să fie laolaltă „până când moartea îi va despărţi”! Mireasă lungă şi înaltă! Lance! Săgeată! Suveică! Albă! Drăgostită precum sinucigaşa regină egipteană! Mire aproape la fel de înalt şi de lung! Pirpiriu! Ţâr! Drăgostit ca un cotoşman pe acoperişul Deşertăciunii! Negru! Feri ...

Îl vezi în fiecare zi. De trei ori pe zi. De o mie de ori pe zi. Nu ai cum să-l eviţi. Vrei să-l ocoleşti, dar nu poţi. Că-i peste tot. Ca un partid. Ca o adunătură. Ca o piază rea. În găseşti chiar şi unde te aştepţi mai puţin. Şi în oraşe. Şi în sate. I se aude zgomotul de la mare distanţă. Acest soi de vibraţie trece prin pereţi. Trece şi prin căşti/dopuri antifonice. Te căpiază. Şi, când îl observi câtă pasiune pune în ceea ce ştie să facă cel mai bin ...