Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Văd cum se suie volbura pe gard,/ ca o femeie albă pe o scară,până la cer şi dincolo de cer.../ şi jură că aici nu mai coboară! Şi o aud: nu vreau să mai aud/ nici un cuvânt al nimănui, vreodată – .un om ca tine, ieri, când înfloream,/ a spus urât şi m-a scuipat pe toată!Şi l-am rugat frumos: te rog frumos,/ ai milă, nu mă smulge din cărare,aici a vrut sămânţa mea să fiu/ fir târâtor şi biată întâmplare ...

Mă rog, ţaţa Niculina nu are decât să creadă ce vrea despre intenţiile mele! N-are decât să stea toată ziulica la gard şi să-i spioneze pe cei care trec încolo şi încoace, după una, după alta, după cum este felul fiecăruia, şi învăţătura, şi apucătura, şi moftul, şi nu mai ştiu ce are fiecare în suflet şi în gând!...Auzi, cică mă duc după bâţâitoare! Habar n-are ţaţa ce splendoare-i fecioara Ileana, după care-mi sfârâie călcâiele! Da, îmi sfârâie ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" O, zei!...ce minunată Levănţică!(!plus două zeci şi patru de carate!) –mă uit la ea, m-apucă treişpe-paişpeşi cinşpe-şaişpe gânduri preacurate!Şi-un fel de dor candid, fără sfârşire,şi-o viaţă defensivă, fără moarte,şi stau la geam, şi-o chem la poezie,dar ea nu vine...şi mănânc muşcate!Dar e frumos!...nu poate să nu fie!în preajma sa, toţi mor de admirare,toţi zic şi scriu în gân ...

Da, sunt aproape de casă! Casa mea cu Cer la uşă, despre care scriam în ziarul de ieri! Toţi ai mei încep să se hodinească! Mâine-i luni...începe săptămâna cu praşila dintâi la păpuşoi...fiecare şi-a pregătit sapa, ştie unde-i tarlaua...nimeni nu-şi permite să lipsească de pe dealurile cu mămăligă viitoare! Intru-n ogradă! Mama nu-mi zice nimic, nu mă întreabă unde am fost, de ce-mi lucesc ochii ca la cotoşmanul îndrăgostit! Nu-şi face griji cu mine! Are destule ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" M-am dus la toamnă şi am stat frumosşi-ncet, cum stă un mire c-o mireasă –am înţeles că nu mai vrea nimic,vrea să uităm şi să plecăm acasă!Vrea să uităm tot ce a fost urât,vrea să lăsăm (în urmă şi departe)tot ce-a fost fals şi viaţă de-mprumutşi ne-a ţinut îndepărtaţi de moarte!Sigur că da...îns-am rugat-o blândsă aşteptăm, că vii şi tu, iubire...!Toamna s-a pus cu tâmpla pe genunchişi suspina de ...

Da, de bucurie, cum am zis în ziarul de ieri, îmi vine să beau toată apa din teică, mai ceva ca plăvan. Dar n-o beau. Mi-i milă de picioruşele domnişoarei Ileana. Mi-i milă că rămân pe uscat. Ş-apoi, logic, nici n-am cum, fiindcă apa urmează veşnicul „totul curge”. Până când se opreşte. Deoarece, după cum se laudă şi se aplaudă specialiştii în „mişcare”, până şi eternitatea are capăt. Dar, deocamdată, apa nu dă semne de încetare. Nici seceta n-are ce-i ...

Da, aşa a zis. Ieri, duminică, a zis. La apă-n Vale eram, când a zis. La teică. Ea-şi bălăcea tălpile şi gleznele, iar eu îmi ostoiam setea nebună de apă. Că tare-mi place apa! De când mi-a spus mama că omul trăieşte cu apă şi cu aer curat, şi nu cu fum de tutun şi rachiu, beau apă de sec izvoarele Patriei şi inspir numai aer natural, fără nici o condiţie artificială. Cum zisei, suntem ieri, duminică, la teica cişmelei din Vale. Ileana-i frumoasă. Foc, nu glumă. � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am să mă duc la toamnă şi-am să-ţi scriu:iubito, sunt acolo, sunt la toamnăşi-aştept să-nceapă ultimul păcat,la care toată viaţa mă condamnă!Şi-am să te rog frumos: vino şi tu,dulce-amarul din gutui te ceresă vezi cum pleacă păsările-n josşi cum ne spun (plângând) la revedere!Şi-am să te-ndemn prin dumitriţe, mult,ca pe-o femeie dragă, nestemată,şi-o să tăcem...şi-om vrea să stăm încet,când ultimul p� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Necunoscuta mea e o Frumoasă/ de piatră, de cuvânt şi de culoare,de portativ...şi de luat acasă/ când ne/răbdarea scârţâie şi doare,când perspectiva-i cum nu se mai poate/ de neagră, de îngustă şi de rară,iar dezlegarea la singurătate/ adună, scade, şterge şi omoarăce-a mai rămas din tot ce-a fost odată/ şi ce-o mai fi din tot ce nu s-arată! Frumoasa mea e o Necunoscută.../ o iau aşa, n-am timp de cercetare,n- ...

Sigur că da! Ce bucurie cerebrală şi sufletească mi-a dat/dăruit alcătuirea asta şi halucinogena asta din cărniţă şi osişoare! Mă uit după ea cum se mişcă de parcă pluteşte spre Deal! Oare de ce nu întoarce măcar o dată, doar o dată, monastirile (ochii, adică) cele mai albastre din împărăţiile mele reale şi imaginare? Cum aş putea să nu vreau să-i mai văd o clipă, doar o clipă, aureola? Că aureolă-i zice, parcă, nu? Jur că i-am văzut nimbul de sfântă feci ...