Gata. Nu mai este loc pentru amânare. Gata. Trebuie. Trebuie să trec Dincolo. Să calc peste margine. Că nici Marele Fix nu stă, nu se opreşte niciodată. Nici nu se gândeşte să şadă. Mi-a spus (într-un vis) că voi fi pus la stâlpul furiei şi al nemerniciei, dacă-l ratez. Mi-a spus foarte calm. Nu s-a repezit la mine, ca să nu mă sperie. Mi-a şoptit. Pe-un picior de plai mi-a şoptit. Pe-o gură de rai mi-a şoptit. Prin toate mioarele şi mioriţele moldave mi-a şoptit. Prin ...

Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou" Să spunem că...da, (nu)-i posibil să cadăla tine-n grădină, la mine-n ogradă,fiindcă o ştim, dar nu vrem dinadinsul:a fi (laolaltă) învinsa şi-nvinsulfiinţei din centrul seminţelor caresunt râsuri şi plânsuri şi mâini şi picioareşi suflete vii...dar şi suflete moartecând nici nu mai zice şi nici nu mai arde,când vine stăpânul cel mare cu driculşi-o strânge şi-o suie şi-i cară nimiculşi-i strigă prohodul (nai ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" E linişte la mormântul lui Mihai Eminescu:lumânările ard ca nişte regine de ceară!E linişte la statuia lui Mihai Eminescu:luna-i atinge fruntea încruntată şi amară! E linişte la teiul lui Mihai Eminescu:unul mai tânăr se străduieşte să crească!E linişte în poeziile lui Mihai Eminescu:aud lăcrămare de metaforă dumnezeiască! E linişte în pădurea lui Mihai Eminescu:lacul se frământă sub nuferi şi vrea să plec ...

Da, e minunat să vezi pe cineva cum alunecă peste marginea satului, peste o margine, oricare ar fi ea! Să aluneci dincolo, fără scandal, fără alai, fără nici o rezervă, cu toată încrederea, cu toată bucuria! Şi să nu auzi decât clopotul! Şi să nu auzi decât clopotarul printre dangăte de chemare acasă, printre absurd şi normal, printre real şi imaginar, printre abstract şi concret: „Ţăranul n-are timp s-asculte bătaia orelor exacte. Puţinele-s aşa de multe...şi e d ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Mă întrebi despre viaţăşi crezi că ştiu ce face, ce este, cum esteşi ce se spune despre ea, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre dumnezeu,şi crezi tot la fel, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre fericireşi crezi că sunt fericit, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre iubireşi crezi că sunt iubit, dar nu vreau să răspund.Mă întrebi despre respectşi crezi că sunt respectat, dar nu vreau să răspu ...

Da, gata, e fix. Trebuie să plec. Plec. La poartă, întorc privirea peste umăr şi nu văd nici o nepăsare. Numai păsare peste tot. Păsare de pasăre, nu de om. Păsare de Zmeu. Păsare de Ileană. Şi de Zgripţuroaică. Şi de Făt-frumos. Fiindcă ceştia şi cestea nu-s oameni. Ce bine că nu-s oameni! Dacă ar fi fost, numai nepăsare-ar fi fost. Nu?...Sigur că da!...Cât ai zice cărare, e gata drumul prin sat. Satul cu un singur drum. Satul cu trei fântâni. Una la vale, una la de ...

Ştiu că am de mers cale lungă şi plină cu peripeţii până la Ea. Ştiu că trebuie să plec devreme, dacă vreau să nu ajung (prea) târziu. Şi mai ştiu şi că nu am voie să nu fiu spilcuit pentru marea întâlnire, pentru Marea Înfăţişare, exact cum zice magistrul Mihai Ursachi. Dacă plec azi, la fix, am toate şansele să fiu Acolo în timp util, la fix, mâine, ori poimâine, ori săptămâna următoare, sau poate luna cealaltă, sau anul următor. De/mersul plecării şi aju ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Demult,cam pe vremea când zeiţa dreptăţiivenea cu balanţa şi cu sabia la fiecare poartă,noi o aşteptam cu pâine şi cu sare,iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată!Demult,cam pe vremea când zeiţa frumuseţiivenea la noi cu dragoste şi cu artă pentru artă,o aşteptam cu lauri şi cu poezie,iar tu ziceai şi jurai că n-ai să mori niciodată!Demult,cam pe vremea când zeiţa noroculuiaducea cornul cu flori şi spu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" A fost frumos!...a fost foarte, foarte, foarte frumos!printre noi nu a trecut (niciodată) vro părere de rău,numai trenul trecea, aşa, să mă aducă şi să te aducă...!stăteam la poartă şi te aşteptam...!stăteai la poartă şi mă aşteptai...!acolo era sufletul meu!...aici era sufletul tău! Şi începea, aşa, un alt fel de înaltă pregătire de nuntă,şi un alt fel de adâncă pregătire...cântul cucuvelei nu era semn (r� ...

Doamnele despre care fac vorbire şi scriere în gazeta de azi, pe care le înghesui în colţul cesta ajuns de lectură şi de comentariu printre ne/serioşi, dar şi prin tăriile digitalului devenit ilustrul „fără de care nu se poate”, sunt surioare gemene şi frumoase ca florile de mărăcine. Amândouă, venite „pe lume” exact în acelaşi timp, îşi reclamă necesitatea şi prezenţa în fiecare secundă, chiar dacă „independenţii” le bârfesc, le iau în vârful bombeului ...