Ieri, cu avionul de fără un sfert, nea Ion Mutelcă s-a întors acasă! Pe Aeroportul Internaţional din Galaţi, aflat în cele mai mincinoase proiecte/promisiuni uitate în sertarele misterioase şi vigilente ale ţaţei Demos Kratos, a fost întâmpinat de distinsul şi destinsul arhicunoscut domn Nimeni, candidat la Capra Oraşului şi susţinut puternic şi corect din/spre partea macră a L.P.D.F. (Lista Profesionistă a Dependenţilor de Friptură)! Un grup/sobor inutil de autorităţi administrative şi bisericeşti l-a escortat pe Mutelcă la domiciliul său din bulevardul Dezamăgirii, unde celebrul personaj locuieşte într-o Sferă înscrisă-ntr-un Cub ori într-un Cub înscris într-o Sferă, alternativ, o zi aşa şi o zi aşa, după cum vor paranormalii săi convivi moftangii...taman ca-n povestea cu cuptorul lui Nastratin Hogea, adică! Trebuie să subliniez că înţeleptul a fost plecat în Paradis, să înghită câţiva metri pătraţi sau cubici de aer necondiţionat, să schimbe ceva vorbe cu Ivan Turbincă, să vadă cum mai „merg” femeile din punct de vedere „artistic”, dar şi pentru a se întâlni cu ambasadorul Iadului în Rai, poate perfectează un contract onorabil în vederea reparării străzilor şi şoselelor din partea de Sud a Moldovei de Nord! Desigur, după cum am mai scris în acest colţ, habitaclul bizar al lui nea Ion Mutelcă are numai vecini diabolici şi analfabeţi! Infernu-i prezent/stăpân peste tot: şi sus, şi jos, şi înainte, şi înapoi, şi la stânga, şi la dreapta! Mai precis, zi şi noapte, fără nici o brumă de ostoire, hărmălaia omenească şi animală hăcuieşte şi fărâmiţează orice urmă de linişte, oricât de firavă a dat-o Dumnezeu pentru ca să fie! Sud-estul Sferei/Cubului este dominat de-o clădire caricaturală, grotescă şi uriaşă, în care doarme şi „gândeşte preventiv” securistul unui câine turbat şi câinele unui securist tălâmb! În jurul cestui „obiectiv” de tip coreean/vietnamez, tot felul de „calfe şi zidari”, tot felul de „nouă meşteri mari” „ctitoresc” tot felul de palate/cazemate care otrăvesc văzduhul cu aer ostil, glacial, respingător, dar şi cu zgomote care asasinează orice poftă de admirare şi candoare, orice rugă de bun simţ: hodorogeli, bocănituri, tăieri, sfâşieri, sfărmări, dărmări...toate într-o regie şi într-o montare terorizantă, devastatoare, ca şi cum în Orânduiala Ţaţei amintite mai sus Dreptul la Linişte şi Sănătate este Interzis! Noaptea, când toţi „meseriaşii” cad printre cotloanele cestor „pui” de Turn Babel, câinele turbat şi el de atâta „desăvârşire” începe numărul de urlete şi hămăituri în diferite tonuri şi nuanţe „demne” de cele mai reuşite filme de groază, oroare şi frică! Se vede, se aude şi se constată că urmaşii lui Pacepa se „comportă” discreţionar/sfidător într-un Sistem lipsit de perspective şi calciu! Mutelcă se roagă în Zadar! Aşa-i trebuie! Nu?
Greşeala lui nea Ion Mutelcă Scris de Ion Zimbru
