PUTEREA POPORULUI

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Şi doar am jurat cinstit şi pe cele mai sfinte substantive din lume să nu mai trec în veci de veci pe lână locul unde oamenii azvârle gunoaie la întâmplare! Parol, acest loc „minunat” se află taman lângă biserică, aşa, poate se-ndură preabunul Dumnezeu şi suie mintea la cap celui credincios care, vorba scriitorului Tudor Octavian, caută cu îndârjire un locşor mai curat, unde să-şi arunce resturile sale din preaplinu-i modern şi contemporan, din greaţa-i „majestoasă”, din sila-i faţă de bunul simţ, din indiferenţa-i pe care o poartă şi o răspândeşte în juru-i şi în jurul altora ca pe o epidemie intenţionată, ca pe un morb al ticăloşeniei ajunse la rang de principiu democratic, la paroxism!... Şi se vede foarte bine ce înseamnă „puterea poporului”, „participarea masei la treburile statului”, „implicarea celui de rând la conducerea ţării”... etcetera! Se vede foarte bine „forţa” şi scârboşenia jemanfişismului afişat cu stridenţă! Se vede şi se aude foarte bine ce se întâmplă când „fiecare are dreptul să aleagă şi să fie ales”! Nu?... Autorităţi? Canci! Chiar dumnealor, aceste „distinse” şi egocentrice „demnităţi” capitaliste votate să stea pe Capra interesului public, da, chiar dumnealor, trec/rulează pe lângă omenirea gunoaielor şi pe lângă gunoaiele omenirii - iertaţi coliziunea cacofonică „lângă gunoaie”, dar consider că „merge” în acest context, nu? - şi nu zic, nu învaţă, nu apreciază, nu condamnă, nu depreciază, nu îndreaptă, nu sesizează, nu aplică NIMIC!... Chiar dumnealor organizează şi aprobă cu cinism şi „responsabilitate” tot felul de circuri şi panarame în acest biet Galaţi sufocat de cele descrise mai sus! Şi, culmea, chiar lângă Spital, unde oamenii au trebuinţă de linişte, şi nu de behăiturile unor „stele” masculine şi feminine plătite din banii celor care se duc în Spital să se vindece, nu să moară! Nu?... [Publicitate: Se uită la mine numai cu un ochi albastru!/ Celălalt ochi albastru îi lipseşte!/ Mă apropii de ea, s-o văd mai bine!/ Nişte câini vagabonzi mă latră omeneşte!/ Şi parcă mă roagă să nu le-o iau/ şi să pricep că-i singura lor avere,/ să pricep că-i regina tomberoanelor/ şi singura care le spune „la revedere”/ când se duc după răsăritul Lunii/ şi după fraţii lor striviţi de tramvaie.../ iar ea, Păpuşa aceasta azvârlită,/ chioara asta de cârpă,/ rămâne „acasă”.../ şi aşteaptă până la moarte, printre gunoaie!” - Costică Prăpăd)

Citit 761 ori Ultima modificare Luni, 04 Noiembrie 2019 17:00

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro