Da... nu eşti nici prea mic pentru a nu înţelege ce vreau să-ţi spun, însă nu eşti nici prea mare pentru a te face că ştii tot şi că nu-ţi mai trebuie nimic! Ai vroit o dată, pe „Lacuri”, la prăşit păpuşoi, să te smiorcăi şi să suspini cum că-i prea greu pentru tine să pricepi rostul muncii, dar ai văzut cât de repede te-am lămurit, da? Şi ai văzut ce fel de bine dirijai sapa prin plante şi nu mai tăiai mămăliga-n loc să tai volbura, da?... Da... ştiu că te-ai făcut foc şi pară fiindcă nu ţi-am dat gologani să vezi filmul cu fraţii corsicani, dar ai înţeles, până la urmă, parcă, nu? Doar ţi-i la ochi şi-n ochi că-i greu cu bănuţii, nu? Şi ai mai încercat o dată s-o faci pe niznaiu, atunci, la pus tutun, arde-o-ar pustiul de iarba dracului, când ziceai că nu poţi să-nfigi şi tu răsaduri, că n-ai să fumezi niciodată, că de ce trebuie să munceşti atât de mult pentru nici măcar parale de film, că de ce una, că de ce alta... însă ai aflat din nou, te-ai convins încă o dată că totul se plăteşte, că n-ai voie să crâcneşti în faţa steagului şi în faţa plutonului de execuţie, că trebuie să rămâi demn, indiferent de cauzele şi efectele prin care treci, da? Ştiu că-s bune şi filmele, dar şi laptele-i bun, şi plăcintele-s bune, şi aia, şi aia... nu? Că şi când te duci să paşti vaca, în loc să ai grijă să pască bine, nu cumva să apuce vreo buruiană rea, tu te ţii, cu ceilalţi băieţi, numai de ţurcă, de poarcă, de praştie, de arc, de cuibare cu ouă şi păsări, de minge şi de tot felul de dodii şi năstruşnicii, iar viţelul îşi face de cap, suge tot laptele din mă-sa, că ea-l lasă, că de aceea-i mamă, nu? Şi cu ce vrei să fac plăcintă, dacă vaca vine acasă cu ugerul gol? Şi mai vrei gologani de film, da? Păi, dacă-ţi dau bani când vine caravana cinematografică, eu cu ce cumpăr tot ce-i nevoie-n casă? Cu ce cumpăr sare, gaz, sticlă de lampă? Cu ce să mai târguiesc americă şi olandină, aţică şi tifon, doc şi-ncălţări? Las-că ai să te saturi de filme când ai să pleci de-acasă! Doar ştii că n-ai să stai cu mine până îmbătrâneşti! La paisprezece ani, gata, valea! Ş-ai să vezi acolo câtă muncă... nu ca aici, în aer curat, lângă pădure, cu mierlă şi cuc în copaci, cu glas de coasă şi sâsâit de şarpe prin bălării, cu umbră şi pârâu, cu sălcii şi pupeze căpietoare, cu grija şi ocrotirea părinţilor...! Ai să vezi tu!... Hai, eşti gata să asculţi ce vreau să-ţi spun o dată pentru totdeauna? Spune-mi dacă eşti pregătit! Dacă nu, lăsăm pe mâine, pe altădată!... Du-te şi adu două spinări de mohor pentru vacă! Ş-apoi... ştii ce ai de făcut, da?... [Stai să vezi!]
Amintiri de/spre Mama (II) Scris de Ion Zimbru
