"Cele mai clare poezii rămase tablou" Sau trebuia să fi plecat mai înaintede-a fi-nceput cest crud spectacol ordinar,sau trebuia să fi rămas atunci, în urmă,printre nimicuri sfinte, singur şi hoinar!Să fi rămas unde stă timpul şi-unde locul(n)-are nimic în legănare şi-n descânt,unde văzduhul e sfinţit de ochii mameişi naltul umblă (omeneşte) pe pământ!Atunci, acolo, sub secanta selenară,sub cerul plin cu ochii tatei, trecătoripe cest rotund (încă-nvârtindu-se-n rotir ...

Deschid "Ce zgomot face cântecul când moare" la pagina 44. Înghit întru-un fel de sec, simt că mi-i de iască esofagul, dar îndrăznesc. Aşa, cu voce aproape pierdută. Aşa, cu-n ochi în carte şi cu-n ochi la doamnă. Să văd şi să-i "gust" reacţia. Să ştiu de ce şi cum să mă feresc. Aşa-i "torc" aproape de ureche un "Descântec de vreme rea". Şi mâţa ciuleşte urechile. Chiar şi căţeaua mă priveşte şi parcă-mi face semn că-i bine, că n-am ce să păţesc, de parc ...

Fără să vreau (şi fără nici o intenţie clară) îmi aştern ochii pe doamna de lângă mine. Parcul Libertăţii freamătă. Ea nu zice nimic. Oare-i place să mă chiorăsc la ea? Designul colegei de bancă e destul de atrăgător. Chiar ademenitor, mi se pare. Tot rulează nişte poze pe displayul uneltei de zis şi de făcut. Stă cam câte-o clipită pe fiecare fotografie, oftează intenţionat şi adânc (aş crede eu)... şi nici de-a naibii nu-mi arat-un ochişor. Devin din ce în ...

"Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) trebuie să facem ceva împotrivacestui Cuvânt ne/obişnuit şi ne/îndurător -şi chiar acuma să-l pedepsim aspru şi definitivpe Regele-fiu al Vântului,care a reuşit să păcălească Moartea foarte uşor (!)(!) trebuie să-i smulgem din minte şi din inimăideea şi trufia că l-a plămădit pe Ulise:un aventurier şi mai şiret,care şi-a trădat nevasta, l-a înşelat şi pe Homer,a ruinat atâtea sirene şi atâtea vise (!)(!) să scoatem ...

"Cele mai adevărate poezii rămase tablou" Atunci, la sfârşit, iar (te)-auzi din adânc:/ ce viaţă rapidă!Începi să te miri, ca şi cum nici nu ştii/ că-i gata să-nchidă,te miri şi începi să-nfăşori un zadar,/ un fir [oare care (?)]pe ghemul (de) unde ai fost des/făcut/ şi dat la Uitareşi pus la ocară, la colţ şi la stâlp/ s-auzi cum se-(n)toarcenimic tot, nimic tot, sub semnul (fatal?)/ aceloraşi Parce!Atunci, la-nceput, iar (te)-auzi din adânc:/ ce moarte rapidă!Şi ...

Vară. Şi ce vară! Mai caldă şi mai frumoasă decât vară-mea primară, fata cumnatului mamei, dinspre tata, prima şi ultima mea vară, fiindcă, în rest, am numai veri! Vorba ceea: o vară, doi veri...!... Ce ţi-i şi cu vara asta! La singular, face numai ca vară-mea! Iar la plural, face şi ca văru-meu! Şi ce splendid anotimp! Ce splendidă anotimp(ă)! Nu? Sigur că da! Răceala de vară nu-i efectul încălzirii globale?Ce vară! Cam la vremea sânzienelor, să zic! Cam când lum� ...

Da, nu şuguiesc! Mă apropii (sunt apropiat) de cimitir! De-acum, cred că e simplu! Mai am oleacă, doar oleacă... şi-o văd pe MAMA, şi-l văd pe TATA! Şi chiar mă bucur şi încerc un fel de satisfacţie egoistă că-s primul care-şi vede părinţii morţi... aşa, în mod para/normal, în mod bizar, în pofida şi în sensul invers al „vederilor” generale propovăduite de tot ce suflă ori fluieră în biserici şi pe lângă biserici! Sunt primul învăţat/dezvăţat... să „t ...

!şi vine la poartă un greier nevolnic,şi bate, şi zice: eu sunt paganini,m-a dat de pe dealuri afară furnica,m-a dat şi holera sfrijită cu spinii!!am dat din vioară la viaţă, la moarte,am dat cu sonate, capricii, cvartete...tu ştii foarte bine că-s regele toamnei,dar nimeni n-aude şi nimeni nu vede!!tu ştii că sunt mic şi sărac de onoare,că am şi eu suflet, că am şi eu karmă,tu ştii ce vibrare-n extaz la concerte...şi cică furnica nu poate să doarmă!!e harnică tare, t ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" !demult, atunci... ai vrut să vii, dar nu ştiaiunde-i aici, dacă am car, dacă am cai,dacă am cerc, dor şi candoare şi şotron,dacă-s cuminte, dacă-s bun, dacă-s ion!!dacă am car şi cai... să-nham şi să te ducîn toiul nopţii, în ispită şi sub rug,şi eu să ard, şi tu să arzi, să ardem doiînflăcăraţi, sub roza-n floare, şi-n trifoi!!ai vrut atunci... ai vrut să ştii dacă am nai,şi dacă am, în satul meu, pic ...

Da. Cătunul rămâne în urmă. Parcă mai singur ca niciodată. Îi pare rău că plec. Se vede în ochii lui. În ochii lui de Zimbru. Că aşa-i zice pe cea mai frumoasă hartă din Sudul Moldovei de Nord. Cătunul Zimbru. Locul unde au trecut în Trecuturi şi-n Viitoruri cele mai delicate Prezenturi. Locul pe care s-au desfăşurat cele mai importante târnosiri şi pe care s-au dat cele mai clare dezlegări la Pace şi Iubire, la Gratitudine şi Respect. Şi locul pe care s-au desfăşura ...