Am văzut joi seara la televizor exemplul perfect pentru modul în care aceeaşi situaţie poate fi tratată de români în două feluri total diferite, cu rezultatele de rigoare. Întâmplător, acest exemplu vine din sport. A fost mai întâi naţionala feminină de handbal, care juca un meci foarte important la Mondialul din Germania. Echipa era deja calificată pentru faza următoare a competiţiei de pe unul dintre primele două locuri din grupă, astfel că meciul cu Angola conta doar pentru poziţia noastră din clasament. Dar conta într-un mare fel, pentru că diferenţa dintre valoarea adversarelor pe care le vom întâlni mai departe în „optimi”, adversare decise de locul nostru din clasament – primul sau al doilea, poate însemna cât prăpastia dintre eliminare şi calificare, dintre agonie şi extaz. Astfel că, la meciul cu Angola, România avea două opţiuni, fie să odihnească mai multe titulare pentru meciurile eliminatorii care urmau şi să joace la ruleta norocului, fie să-şi ia soarta în propriile mâini, să folosească echipa mare, să încerce să învingă Angola şi să lupte până la capăt pentru primul loc din grupă, ceea ce i-ar aduce apoi în faţă, cel puţin teoretic, adversarul cel mai puţin valoros. Iar norocul ţine întotdeauna cu cei care îndrăznesc. Fetele au învins după un meci dramatic şi au câştigat grupa, astfel că meciul de aseară cu Franţa n-a mai putut schimba nimic în clasament în ceea ce ne priveşte.
Echipa de fotbal FCSB, în ultimul meci din grupele Europa League, s-a aflat, joi seara, în aceeaşi situaţie. Îi trebuia victorie în faţa unei echipe pe care o bătuse deja în deplasare şi ar fi terminat grupa pe primul loc, aceasta aducându-i mai mulţi bani în conturi şi un adversar mai slab cotat în turul următor. Fecesebiştii lui Becali au avut exact aceleaşi opţiuni ca şi handbalistele, numai că ei au ales prost. Au intrat pe teren cu o echipă aşezată fantezist, şi-au bătut singuri cuie în talpă, iar fotbalul i-a pedepsit. Au pierdut şi meciul, şi locul întâi în grupă, şi nişte sute de mii de euro, şi sunt toate şansele să dea mai departe peste un adversar în care să-şi rupă colţii. Aşadar, cele două partide ne-au arătat cum poţi câştiga, dar şi cum poţi pierde pe mâna ta. Până la urmă, e o chestiune de mentalitate, pentru că, cel puţin în cazul fotbalului, de prea multe ori am stat la mâna altora, aşteptând jocul rezultatelor!... Şi de foarte puţine ori ne-a ieşit „figura”. Acum, „fetele noastre” ne-au dovedit că se poate şi altfel. Să fie oare o explicaţie pentru asta faptul că sunt antrenate de un străin?
