După o perioadă destul de lungă de letargie politică, preşedintele Klaus Iohannis şi-a adus aminte că… există. Nu mai el ştie ce a făcut în ultimele luni, în timp ce Liviu Dragnea – inclusiv prin intermediul Guvernului Dăncilă - îi toca sistematic în Parlament prerogativele prezidenţiale. Episodul cu Israelul şi „memorandumul” Executivului de mutare a Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim nu este decât ultimul dintr-o serie mult mai lungă. Ce-i drept, e expresia unui atac în cea mai importantă atribuţie a funcţiei prezidenţiale, respectiv politica externă.
Atacurile tot mai intense ale lui Liviu Dragnea la adresa lui Klaus Iohannis nu sunt neapărat o surpriză, deşi au fost voci care îi suspectau de o oarecare „complicitate” pe cei doi în ceea ce priveşte coabitarea pe scena publică. În fapt, după ce a rezolvat două dintre marile probleme de partid pe care le avea – lichidarea opoziţiei din PSD şi un premier obedient la Palatul Victoria – Liviu Dragnea a revenit la scopul iniţial, cel al controlului puterii în stat sub toate cele trei forme ale sale – legislativă, executivă şi judecătorească.
Pe de altă parte, Liviu Dragnea pare a nu fi suficient de conştient de riscurile pe care le presupune aventurarea pe un teren atât de alunecos precum conflictul palestiniano-israelian, ce include şi statutul Ierusalimului. Şi asta pentru că, pur şi simplu, din prisma dreptului internaţional – rezoluţiile ONU fiind puncte de referinţă – o eventuală mutare a Ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim ar fi una pripită. După cum explica chiar Adrian Năstase, ex-liderul PSD, „nu poţi accepta o situaţie de fapt ca o situaţie de drept”. Desigur, acestea sunt subtilităţi de care Dragnea nu s-a împiedicat prea mult. El încearcă să marcheze oportunist în raportul de forţe şi imagine cu preşedintele Iohannis şi atât. A trecut însă o „linie roşie” care îl obligă, practic, pe Iohannis să iasă din letargie, dacă vrea să mai aibă vreun viitor politic, iar solicitarea demisiei premierului Viorica Dăncilă vine în această logică. Desigur, puţin probabil să asistăm la o schimbare de Guvern. Dar, cel puţin, preşedintele şi-a adus aminte că nu trebuie să asiste impasibil când un lider politic joacă ţonţoroiul pe instituţiile statului.
