Nu au fost nici mici, nici bere, nici vorbă de o zi liberă pentru tot poporul sau măcar vreo mini-vacanţă, pentru bugetari… Drept urmare, ziua de 10 Mai s-a consumat aproape în anonimat, fără nici o „emoţie” digestivă, fără poze pline de relaxare pe facebook, fără… nimic. A fost o zi obişnuită de lucru. Ce zi a Independenţei? Păi asta e… independenţă, fără măcar un grătar la iarbă verde? Ziua Regelui? Care rege, dom’le, că noi, de la Dej încoace, suntem ditamai republicile! Şi uite aşa, ziua de 10 Mai, mare sărbătoare naţională, s-a stins pe lângă noi precum o umbră a istoriei…
N-ar trebui, poate, să ne mire această indiferenţă, mai ales din partea celor „emanaţi” din miasmele parvenitismului politic post-decembrist, mulţi dintre ei şi astăzi cocoţaţi în vârful puterii. Nu cu Războiul de Independenţă, cu Carol I sau urmaşii acestuia au astfel de politicieni ce au, ci cu valorile pe care un ideal precum independenţa naţională sau regalitatea le-au întruchipat. Să le vorbeşte astăzi de spirit de sacrificiu, de onoare, de patriotism unor indivizi preocupaţi doar de propriile peşcheşuri e ca şi cum ai pomeni de funie în casa spânzuratului. Într-o ţară în care corupţia sugrumă şi subordonează instituţiile statului, una în care minciuna şi promisiunile fără acoperire fac parte din naturalul „aleşilor”, ar fi „deplasat” să vorbim despre valorile care stau la temelia acestui neam.
Nu ar trebui să ne mire nici opacitatea cu care ziua de 10 Mai – cândva chiar Ziua Naţională a României – este astăzi sărbătorită la noi. În 2013, proiectul de lege ce instituia ziua de 10 Mai drept sărbătoare naţională a fost respins în Senat! Abia peste trei ani, în Camera Deputaţilor, care era şi cameră decizională, politicienii au făcut o concesie şi „au lăsat de la ei”, de ochii lumii, o recunoaştere a unor momente definitorii din istoria României. Dar au făcut totul ca sărbătoarea să rămână aşa, mai de rangul doi, trei…
Ieri a fost şi prima dată când ziua de 10 Mai a fost marcată fără Regele Mihai. Nici măcar unul dintre politicienii care îl jeleau acum câteva luni prin declaraţii lacrimogen-sforăitoare la tv nu a scos, ieri, măcar o vorbă de bună aducere aminte. Pe scena publică au apărut aceiaşi pitecantropi politici, acelaşi circ cu prea puţină pâine pentru un popor încă departe de a-şi redescoperi rădăcinile. Şi ziua de 10 Mai a rămas ca un semn de carte, între filele unei istorii de care ne amintim atât de rar.
