Seara trecută, pe două dintre posturile naţionale de televiziune, Pro Tv şi Antena 1, în emisiuni de mare audienţă, au răsunat trei dintre vocile minunate ale Galaţiului. Trei tinere talentate, Gabriela Munteanu, Diana Zaharia şi Ana Maria Tilici, cu potenţial artistic pe măsură, încearcă să-şi facă auzite şi ascultate vocile într-o lume muzicală în care începe să conteze tot mai puţin harul dăruit de Dumnezeu.
Voci gălăţene am spus? Recunosc deschis, mi-a plăcut ideea că una dintre „Zilele Galaţiului 2018” este dedicată artiştilor gălăţeni. Şi că, în fiecare dintre cele două zile rămase, există un interval de câte două ore în care scena şi echipamentul sunt puse la dispoziţia artiştilor gălăţeni care vor să se promoveze.
Chit că o să-i supăr pe unii - mai mulţi sau mai puţini – spun deschis că mi-ar fi plăcut ca pe afişul „Zilelor Galaţiului” să regăsesc mai multe nume gălăţene. Nume gălăţene care au devenit, deja, nume naţionale. Florin Ristei, de exemplu! Şi, cu sinceritate, îmi recunosc ignoranţa de-a nu şti, de exemplu, cine-i Verona Adams! Mea culpa!
Cu riscul de-a părea părtinitoare şi subiectivă, o să spun că asemenea copii şi tineri care apar în emisiuni tv, în show-uri de talente, fac numele Galaţiului să apară, la nivel naţional, în contexte pozitive. Nu doar în ştiri dureroase despre şcoli fără căldură, care şi-au suspendat cursurile ca să nu-şi îmbolnăvească elevii. Sau despre străzi cu nume celebre a căror modernizare nu se termină niciodată la timp. Ori în reportaje jenante cu viceprimari ale căror vorbe ne fac să roşim.
Şi poate mai importante decât vocile sunt mesajele pe care le transmitem. Iaca, îmi amintesc şi acum de viteza cu care s-au umplut site-urile şi posturile naţionale de ştiri când liberalii gălăţeni au scris pe insula născută din Dunăre: „La naiba, PSD!”. Deşi mesajul a prins, mi-ar fi plăcut mai degrabă să scrie „Vrem autostradă” sau „drum expres”, sau „aeroport” sau orice care să ne lege de restul lumii! Ori „Vrem spital regional!”, mă înjunghie un gând. Ori „Vrem investitori la Galaţi!”...
Înghit în sec şi mă gândesc că degeaba stăm şi cârcotim pe reţele de socializare dacă vocile Galaţiului nu se fac auzite acolo unde trebuie. Şi chiar dacă urechile care ar trebui să ne audă şi să ne asculte sunt surde, măcar mesajul disperat să ajungă la minţile obtuze, opace şi confuze care ne hotărăsc destinele. SOS, Galaţiul!
