„Sărut mâinile, doamna ministru! V-am urmărit toată epopeea aceasta şi aş vrea să fiu primul care vă spună «La mulţi ani!» pentru ziua de mâine. Mâine este ziua dumneavoastră! Dumnezeu, până la urmă, a făcut să fiţi eliberată din prizonierat în ziua de Crăciun şi să vă bucuraţi şi de ziua dumneavoastră!” – „Aşa este, nu poate fi decât o minune!”. Acesta a fost schimbul de replici dintre Bogdan Chirieac şi Elena Udrea, pe care mi-a fost dat să-l aud în direct, în seara de Crăciun, la România Tv.
N-am fost foarte surprinsă de faptul că Antena a fost prima televiziune care a obţinut o declaraţie de la proaspăt eliberata din „prizonierat”, Elena Udrea. Există, nu-i aşa, o solidaritate a purtătorilor de cătuşe. Dar mai există, am descoperit cu spaimă, o teribilă încercare de martirizare a penalilor. Bogdan Chirieac a întrebat-o pe Elena Udrea dacă se va întoarce în România, pentru că: ”Anul viitor sunt alegeri prezidenţiale. Dacă publicul nu va fi foarte bine informat, iar aici dumneavoastră puteţi avea un rol fundamental prin dezvăluirile pe care ştiu că le puteţi face, ne putem trezi, din nou, cu ceea ce aţi trăit şi dumneavoastră, şi noi toţi, din 2014 încoace”.
Cu jumătate de gură, Udrea a admis că dezvăluirile ei ar pune gaz pe foc, dar că, deocamdată, nu se poate întoarce în România, pentru că statutul de refugiat îi interzice să se întoarcă în ţara faţă de care a cerut protecţie.
În timp ce Udrea şi adulatorii ei cântau aria minunii care a făcut ca Eva, fetiţa Elenei Udrea, să-şi petreacă primul Crăciun cu mămica ei, gândul mi-a zburat la un alt miracol pe care îl văzusem tot la ştiri.
Şase copii abandonaţi de mamă, crescuţi doar de tatăl şi de bunica lor în sărăcia lucie a unei case de chirpici, au primit, de Crăciun, o casă. O casă pe care au ridicat-o părintele Mihai Vasilică Paraschiv – căruia i s-a dus vestea că salvează copiii de analfabetism - împreună cu alţi săteni şi cu pompierii. Da, pompierii care, între incendii lichidate, vieţi omeneşti şi bunuri salvate, au dat o mână de ajutor: au turnat şapă, au ajutat la acoperiş şi la ce-a mai fost nevoie. Şi tot pentru cei şase copii fără mamă din Vaslui, Dumnezeu a mai făcut o minune: l-a trimis pe Moş Crăciun cu daruri. E drept, un Moş care, în viaţa de zi cu zi, stinge incendii, dar care lăcrimează de emoţie când vorbeşte despre copii, pentru că, la rându-i, este părinte...
Până la urmă, cum o fi: cine și pentru cine face minuni de Crăciun?
