În articolului 1 din Constituţie se spune că ţara noastră este un stat cu caracter social. Printre drepturile garantate într-un astfel de stat se numără şi acela la sănătatea populaţiei, drept încălcat în mod frecvent şi repetat în România. Un exemplu în acest sens este neasigurarea unui stoc suficient de vaccin antigripal pentru populaţia care, conform legii, beneficiază de vaccinare gratuită. Numărul morţilor cauzate de gripă în ultimele luni a depăşit deja pragul de 90, iar medicii se aşteaptă ca situaţia să devină din ce în ce mai gravă în perioada următoare. Alertaţi de avalanşa de îmbolnăviri, români care în mod normal nu s-ar fi vaccinat au mers la medicii de familie şi în farmacii în căutarea vaccinului. Doar că serul lipseşte aproape în totalitate de peste tot, ceea ce înseamnă că multe persoane rămân fără protecţie în faţa virusurilor gripale.
S-a ajuns în această situaţie pentru că Ministerul Sănătăţii nu a importat din timp suficiente doze de vaccin, aşa cum ar fi trebuit, potrivit situaţiilor transmise la Bucureşti de direcţiile judeţene de sănătate publică. Am rămas practic fără singurul mijloc eficient de prevenţie contra gripei în plină epidemie.
Acum se vede mai bine ca niciodată greşeala pe care statul român a comis-o atunci când a permis unor directori cu interese obscure să saboteze din temelii Institutul Cantacuzino, instituţie strategică unde, în 2010, încă erau fabricate 17 produse biologice, printre care şi vaccinul antigripal. În timpul pandemiei de gripă porcină din 2009, datorită vaccinurilor autohtone produse la Cantacuzino, statul român a făcut o economie de milioane de euro. 2013 a fost ultimul an în care România a produs vaccin antigripal.
Dincolo de economia, de altfel importantă, de bani, producţia autohtonă a vaccinului antigripal ne-ar fi permis să acţionăm mult mai eficient şi în cazul actualei epidemii. În lipsa produsului românesc depindem de vaccinurile din import, duble ca preţ şi mult mai greu de procurat. Marile companii farmaceutice producătoare de vaccin şi distribuitorii de medicamente sunt singurii care au avut de câştigat de pe urma prăbuşirii Institutului Cantacuzino. De pierdut are însă toată populaţia, lăsată practic fără umbrela protecţiei sociale într-o chestiune extrem de gravă de sănătate publică.
