Mă întreba zilele trecute cineva de ce nu îmi spun părerea referitor la lucrările care s-au făcut sau se fac prin oraş. Şi, fiindcă tot am primit provocarea, îi răspund, sper eu, cât mai detaliat şi clar cu putinţă.
În opinia mea, susţinută de cei peste 20 de ani de lucru în presă, lucrările edilitare se împart în două categorii: de necesitate, în profunzime, şi estetice sau de suprafaţă. Eu prefer să se facă întâi toate lucrările de profunzime, chiar dacă asta înseamnă să le aşteptăm pe cele de suprafaţă. Care sunt mai vizibile şi aduc voturi.
Să mă explic: îmi place faptul că unele zone din oraş capătă altă faţă, că se refac aleile dintre blocuri în cartiere unde nu se intervenise de 30, 40 de ani. Dar aş fi preferat ca întâi să se rezolve canalizările, să se înlocuiască ţevile vechi ale reţelelor de apă, să se îngroape cablurile, acolo unde nu se făcuse deja asta, şi abia la urmă se se toarne asfalt, să se pună garduri la spaţiile verzi (chestiune care mie mi se pare absolut inutilă, inestetică şi chiar periculoasă) şi să se planteze flori şi arbori. Şi aş fi preferat ca aceste lucrări să debuteze pe cartiere, într-o ordine, conform unui program, nu haotic, cu nu ştiu câte şantiere începute, la care se lucrează în paralel şi destul de încet.
Mă bucur că s-au mai plantat copaci, sper din suflet să ne putem bucura, peste câţiva ani, de un pic de umbră în zona centrală, la Potcoava şi în Piaţa Domnească, dar şi în Ada Marinescu, pe Siderurgiştilor şi pe la Patinoar. Nu mă încântă trotuarele din granit gri, care mereu par murdare, dar sper măcar să ţină mai mult decât cele similare din Piaţa Unirii din Bucureşti, în care îţi rupeai picioarele acum câteva luni. Cât despre acoperişurile pasajului Dunărea, da, sunt disproporţionat de mari faţă de clădirile cu câteva etaje lângă care se află, dar ideea de a acoperi intrările în pasaj cred că este bună, cu condiţia să existe o etanşeizare a geamurilor cu pricina. În plus, sunt extrem de curioasă cine şi cum le va curăţa de praf.
Am urmărit cu interes reabilitarea staţiilor de autobuz. Mă bucuram că, de exemplu, în staţia de la Spitalul Judeţean nu va mai fi nevoie să mă urc în autobuz din baltă. Ei bine, ploile de zilele acestea mi-au demonstrat că, din păcate, balta e tot acolo, fiindcă nu pare să existe nicio gură de canalizare în proximitate. Una peste alta, cu bune şi cu rele, Galaţiul se schimbă în bine. Sper doar ca schimbările să nu se oprească după campania electorală, iar responsabilii de lucrări să răspundă până la capăt, nu doar să încaseze banii.
