Suntem abia la jumătatea lui iulie, probabil jumătate din români şi-au luat mult-aşteptatele concedii estivale. Cu toate riscurile şi cât li se mai permite să circule, o vor face, că doar nu o să petreacă vara stând în casă, în loc să umple străzile, litoralul, vârful muntelui sau mall-urile de pretutindeni.
Probabil aşa gândesc extrem de mulţi, în aceste zile, când cifrele care anunţă noile cazuri de infectare cu COVID-19 cresc precum Făt-Frumos, de la o zi la alta. Am trecut demult de "satanicul" 666 şi am ajuns la "magicul" 777 de depistaţi, numărul fiind probabil influenţat şi de creşterea de testări, multe cerute de cei care ar vrea şi ei să ajungă prin locuri mai puţin mioritice.
Dar cei mai mulţi dovediţi sunt preţul nebuniei şi inconştienţei. Cu cât spitalele devin mai neîncăpătoare, cu atât nepăsarea este mai mare. Cozile pe la instituţii sunt tot mai lungi şi mai groase, mijloacele de transport, tot mai pline, locurile de promenadă, înţesate de lume fără mască şi fără niciun stres. Mulţi, îngrijorător de mulţi, sunt foarte tineri, ori în vârstă. Dacă în privinţa celor dintâi ar opera, să zicem, scuza inconştienţei tinereţii şi rezistenţa mai mare la boală, la seniori, majoritatea cu cel puţin o "cronică" la purtător, mania îmbulzirii nu are explicaţie. Poate doar frica de atac la pensie printr-o amendă venită ploaie într-o zi cu ghinion să-i mai facă să respecte, formal, vreo regulă, pe principiul unei doamne proaspăt coborâte din autobuz şi cu masca pe jumătate scoasă: "Pune-ţi-vă masca, că e poliţia pe traseu!". Păi, bine, doamnă, doar de frica poliţiei am ajuns să ne protejăm sănătatea?
Treceam mai alaltăieri pe lângă parcul şahiştilor, un loc care, probabil chiar şi desfiinţat, tot ar atrage puzderie de lume, cot la cot şi nas în nas. În cele mai multe cazuri, fără protecţie, sau cu protecţia sub bărbie, că deh, mai trebuie să respirăm, mai trebuie să fumăm şi cu mască nu se poate. Printre ei, doi poliţişti de la Locală, se învârteau când în stânga, când în dreapta, neştiind de unde să înceapă; de la şahist la chibiţ, sau de la mască la distanţarea socială.
Mai departe, auzim că în mai toate instituţiile se confirmă zilnic câte unul - doi funcţionari cu COVID-19. Ce înseamnă asta? Anchete, colegi izolaţi la domiciliu, activitate suspendată, cetăţean afectat. Şi nemulţumit, uitând că poate el sau alţi mulţi ca el care s-au îmbulzit inutil pe oriunde şi au pus umărul la răspândirea virusului, care, Doamne-fereşte, mai şi ucide.
