Cumplita inscripţie de deasupra intrării în Infern din „Divina Commedia“ lui Dante Alighieri „Lasciate ogni speranza, voi ch’intrate” („Lăsați orice speranță, voi cei care intrați”) ar putea fi pusă la intrarea în Galaţi. Gândul acesta mă tot urmăreşte, de câteva zile, de când numele oraşului meu a devenit aproape sinonim cu un altul – „focar”.
„Focar de coronavirus la Spitalul Judeţean”, „Focar de coronavirus la Spitalul de Copii”, „Focar de coronavirus la Şantierul Naval”, „Focar de coronavirus la…” sunt veştile teribile care vin zilnic peste noi. Galaţiul pare un oraş încolţit de un inamic nevăzut, hăituit şi atacat pe toate fronturile umane. Iar cei care ar trebui să-l apere din linia întâi – medicii, asistentele, cadrele medicale în genere - se simt, deja, la capătul puterilor. Unii zac deja pe patul de spital, bolnavi sau epuizaţi la ieşirea din tură, alţii aşteaptă cu teamă să fie testaţi, iar unii, în mod bizar şi absurd, ignoră să se protejeze aşa cum ar trebui, chit că sunt primii expuşi unei infectări grave.
„Cel mai bun doctor este trenul spre Bucureşti” era gluma amară, dar teribil de adevărată, care circula înainte ca pandemia să ne dea vieţile peste cap. Din păcate, acum nici trenul spre Bucureşti ori spre alte spitale nu mai este sigur. Fiecare spital public trebuie să-şi gestioneze singur bolnavii, nu puțini la număr.
Galaţiul, însă, nu e doar un focar activ de COVID-19. Avem şi focare de infecţie – clădiri sau terenuri abandonate, năpădite de buruieni, gunoaie şi degradare. Avem focare de gunoaie care dospesc sub soare, aşteptând să fie strânse. Avem străzi sufocate de gropi cărora li se promite, de la o administraţie la alta, reabilitarea. Avem focare de sărăcie lucie, focare de şomaj şi focare de disperare… Avem de toate, mai puţin speranţă.
Nici măcar din partea politicienilor intraţi în campanie electorală. Deocamdată, doar propagandă cu vorbe goale în conferinţe şi comunicate de presă. Avem politicieni deveniţi „focar“ de griji în ceea ce ne priveşte. Oare unde or fi fost până acum?! Căutau, pesemne, Galaţiul pe harta mare a intereselor personale.
Un Galaţi care şi-a primenit o parte dintre intrările în oraş, acelea dinspre Tecuci şi Brăila, dar nu şi năravurile! După ce a fost, prea multă vreme, oraș roşu, acum tinde să devină un focar roșu de coronavirus, înăbușit sub un focar electoral mult prea colorat. Și asta pe sănătatea noastră, a alegătorilor.
Prin urmare, până la final de toamnă, când poate se vor alege apele, lăsaţi orice speranţă, voi cei care trăiţi aici. Fără speranţe, n-aveţi nici dezamăgiri!
