După „marea liberare” de acum vreo două luni, ne întoarcem la restricţii. „Scoate-te mască, pune-te mască…”. Din păcate, coronavirusul nu s-a dovedit a fi „o simplă răceală” ce ar putea să dispară odată cu încălzirea vremii, ci persistă chiar şi în condiţiile în care n-am dus lipsă nici de ultraviolete, nici de temperaturi ridicate… Cât despre distanţarea socială, „a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire” în multe situaţii. Numărul în creştere al cazurilor de infectări dovedeşte acest lucru.
Ce se poate remarca, însă, la acest nou sistem de restricţii este că autorităţile au încercat, pe cât posibil, să le facă oarecum mai flexibile. De exemplu, masca devine obligatorie (nu că nu ar fi bine să o purtăm în orice loc public) doar în anumite zone, în perioadele aglomerate. Un argument ar fi acela că, dincolo de teorie, practica a demonstrat că răbdarea oamenilor în aplicarea măsurilor sanitare are limite. În al doilea rând, restricţii mai stricte n-ar fi dus decât la o relaxare mai accentuată după momentul ridicării măsurilor. S-a căutat o cale de mijloc, mai uşor de acceptat, una în care coronavirusul să fie integrat în „normalitatea” vieţii de zi cu zi.
Cert este că noile măsuri sanitare nu vor putea fi impuse doar cu poliţişti, amenzi, controale etc. Nu poţi să pui paznic la fiecare colţ de stradă. Ar trebui, desigur, ca oamenii să realizeze că, într-adevăr, nu-i de glumă. Din păcate, din acest punct de vedere, tot felul de „teorii ale conspiraţiei” par a fi tot mai răspândite, aceste „scurtături” argumentative fiind mai uşor „digerabile” de către unii decât argumentele de ordin ştiinţific şi medical.
Discursul public n-a făcut decât să pună gaz pe foc. Politicienii au integrat deja coronavirusul în „normalitatea” de care pomeneam mai devreme şi se comportă ca atare. Pandemia a devenit temă de contre politice, acuzaţiile de tot felul curg între Putere şi Opoziţie, nu lipsesc, în plină criză, nici ameninţările cu moţiunea de cenzură la adresa Guvernului!
Una peste alta, de-om mai duce-o pân’ la toamnă...
