"Ce hram poartă?", aşa obişnuia să întrebe bunica mea atunci când i se spuneau vrute şi nevrute despre o persoană necunoscută. Aşa mă întreb şi eu, când văd listele lungi de candidaţi care acoperă geamurile Sălii Sporturilor şi care vor umple paginile buletinelor de vot la alegerile locale din 27 septembrie.
Cine eşti mata, domnu’ candidat? Că, dacă te ştiu în realitate, uneori nici nu te recunosc în afişul acela electoral, mai retuşat decât al modelinelor de mâna a doua! Sau făcut după o poză în care erai cu câţiva ani mai tânăr şi cu câteva kilograme mai uşor. Ştii ce zic! Nu, nu mă interesează biografia aceea romanţată, cu care încerci să mă prosteşti pe faţă, şi din care pari frate cu Superman şi Batman, şi te dau pe-afară bunele intenţii.
Eu ştiu că pentru unii studenţi primii patru ani sunt grei, până ajung în anul trei, dar chiar mi-ar plăcea să aflu cât de "pe bune" ai făcut facultatea aia cu care te lauzi. Desigur, nu există o facultate de primari ori de aleşi locali, iar notele mari sau chiar şefia de promoţie nu îmi garantează mie că o să fii un ales cinstit şi devotat interesului public. Dar dacă ai trecut cu adevărat prin furcile caudine ale unui examen luat pe bune, poate o să ai mai mult respect pentru tinerii care-şi tocesc coatele şi-şi cresc dioptriile prin şcoli. Şi dacă tot o să-i premiezi din bani publici, în loc să te împăunezi cu performanţele lor obţinute la olimpiade sau examene - la care nu ai nici măcar o infimă contribuţie - mai degrabă le-ai oferi motive să rămână în Galaţi! Să câştige bine aici, să fie respectaţi şi doriţi, să-şi ia casă şi să-şi facă familii!
Acum, dacă ne-am lămurit cu studiile, hai să vorbim şi de carieră. Mi-ar plăcea să nu fi fost, o viaţă întreagă, slujbaş la stat. Să guşti şi tu din munca în mediul privat. Acolo unde termenele sunt termene, unde programul nu e doar de la opt la patru, de luni până vineri, cu excepţia zilelor nelucrătoare.
Şi mi-ar mai plăcea să-ţi ştiu şi trecutul politic. Că mi s-a urât de partide apărute peste noapte sau de formaţiuni-cometă, care apar din patru în patru ani. Aşa cum m-am săturat de cadre de partid reciclate, de politicieni care au înşirat partidele ca mărgelele pe aţă, de politicieni care trec de la stânga la dreapta fără jenă sau teamă de contrasens.
Şi, serios, domnu’ candidat, dacă tot eşti aşa de curajos şi de transparent, fă-ţi public CV-ul! Cu şcoli începute şi neterminate, cu partide schimbate, cu locuri de muncă avute, cu performanţe reale. Ca să ştie şi oamenii, nu numai presa, ce hram porţi, domnu' candidat!
