"Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi", ar fi răspunsul corect, citând versurile poetului Tudor Arghezi. Din păcate, nu şi la Galaţi. De bube, mucegaiuri şi noroi nu ducem lipsă. Şi nici de preţuri noi!
Bube? Cum să n-avem! Şi-n cap, vreo câteva, dar mai ales în tălpi. Nu "tălpile" pe care ni le pun alţii, ci din cele în care avem grijă să ne batem singuri cuie. Păi da, bubă mai mare şi mai dureroasă decât infrastructura de transport nu cred să avem. "Dunărea este cea mai mare autostradă a noastră", declara un vechi politician, deputat de carieră, acum tras pe dreapta… vremelnic sau pentru totdeauna. Din păcate, o Dunăre pe care curg la vale doar gunoaie, pe care aproape că n-o mai vedem din cauza construcţiilor hidoase care-i parazitează faleza şi malul, pe care stăm cu orele la coadă ca s-o traversăm doar cu bacul. Aeroportul? O Fata Morgana de care politicienii îşi aduc aminte doar când sunt în campanie electorală sau în opoziţie. Niciodată atunci când sunt la putere şi ar avea pârghiile necesare să se apuce de ceea ce au promis. Din păcate, ştiu doar să ne facă din vorbe.
De bubele din spitale sau din întreg sistemul sanitar mi-e şi frică să vorbesc.
Nu mai spun de "furunculele" bine înfipte în posturi publice cheie, pe care nimeni n-are curajul să le extirpe fără milă! Chit că vor rămâne urme.
Mucegaiuri?! Oho! Cum să ducem lipsă? Iată, sub cupola celebrului Pasaj "Dunărea" s-ar putea dezvolta o frumoasă rezervaţie de mucegaiuri şi igrasie, dar nu rezistă, dom’le, tencuiala! Crapă şi se cojeşte! E vina constructorilor, asta spun şi eu.
Noroi?! Să dea un pic de ploaie şi facem concurs de înglodat. Pe şantierele abandonate, întârziate sau europene, pe unde aveţi drum sau locuinţa. Fileşti, Barboşi, Valea Oraşului, Siderurgiştilor, 1 Decembrie… şi tot înainte dacă mai aveţi cu ce ajunge. Dacă nu vă rătăciţi sau dacă nu vă rămân încălţările pierdute în noroiul gros şi lacom.
Preţuri noi?! O, da! Să încep cu impozitul pe autoturisme crescut cu 55 la sută şi temporar suspendat de un proces intentat de fostul prefect? Despre preţurile care cresc pe rafturi şi tarabe mă abţin. Dar nu şi faţă de preţurile contractelor pe care Primăria le-a încheiat cu ani în urmă şi care se tot "umflă" de la o vreme.
Doar după frumuseţi mă uit şi nu prea le văd. Poate pentru că n-am ochelarii de cal ai autorităţilor. Pentru că şi frumuseţea e o chestie de gust. Ori poate pentru că-s prea multe bube, mucegaiuri şi noroi…
