Sperietura, șocul, neplăcerea sau paguba fac parte din cotidianul relațiilor dintre contribuabil și instituție, oricât de mult ne-ar plăcea să credem în perfecționare, în noile generații, educație, tendințe, tehnologizare, etc. Când îți vine plicul în care zace, la adăpostul antetului și sub cuvântul notificare, somație sau altă palavră imperioasă, o sentință aducătoare de vești proaste, chiar mortale, îți vine să te duci pe câmpii unde nu sunt nici ghișee, nici funcționari, nici birocrație și nici suspin.
Numai cine nu muncește nu greșește, ar putea să zică oricine a fost nevoit să îndrepte, măcar o dată, un pocinog făcut la serviciu. Din grabă, neștiință sau proastă informare, asta ca să le considerăm doar pe cele firești și lumești, adică pardonabile, orice funcționar, mai mic sau mai mare, poate comite erori, greu de ingurgitat de către contribuabilul plătitor de taxe, impozite, utilități sau orice se mai datorează. Când vestea proastă vine pe banii tăi, când fiecare cuvânt, virguliță, milimetru de hârtie folosit ca să te încartiruiască în situații în care te-ai străduit să nu greșești, generând suveici cu consecințe nebănuite, constați că ești într-o luptă cu morile de vânt. Și te apucă sila să știi că funcționarul, supus și el greșelilor omenești și profesionale, te bagă în corzi, cu girul șefului cel mare, de la care simplul om de pe stradă are pretenția să știe toate legile și toate realitățile din hârtiile pe care le semnează. Cel puțin acesta a fost efectul celei mai recente gogorițe birocratice comise de monopolistul furnizor de apă și canalizare, în evidențele căruia o femeie a fost "ucisă". Mergând mai departe, în urmă, pe linia erorilor de data aceasta nu foarte lumești și mai puțin pardonabile, ne amintim de cum alte "greșeli" ale aceluiași operator au provocat mari griji și dureri de cap pentru locuitorii unei străzi din Vadul Ungurului, după ce s-a avizat și s-a executat pe genunchi o lucrare de branșare soldată cu surparea străzii. Nici "vecinii" de la Taxe și Impozite nu sunt mai sfinți când vine vorba de îngrozit contribuabilul, de amintit fiind somațiile cu executări silite care au început să curgă în avalanșă vara trecută, la adresa gălățenilor care mai figurau cu câte un rest uitat de impozit și cărora nu le-a pomenit nimeni de "regula compensației". E drept, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, dar și lipsa de concurs din partea celor care trebuie să o aplice poate provoca fracturi în viața omului. În acest context, a fi în "slujba cetățeanului" este o formă fără fond, iar furnizorul de servicii, fie el public sau privat, devine un bau-bau de la care veștile ce vin nu pot fi decât proaste.
