„Haideţi să facem transportul gratuit! Că dacă tot îl ducem din subvenţie în subvenţie şi din gratuitate în gratuitate, haideţi să fie totul moacă!”, aud periodic din gura primarului în funcţie ori a altui ales. Ca şi când transportul n-ar fi un serviciu de utilitate publică, ci un soi de pomană ori hatâr care ni se face!
De parcă noi, cetăţenii care aşteptăm mult şi bine în staţii, am fi azvârlit în stânga şi-n dreapta - ani de-a rândul - cu gratuităţi şi facilităţi (populiste) fără număr. Cam cum aruncă "băjeţii" cu banii în lăutari. De parcă noi am fi pus parcul auto al oraşului pe chituci. Şi tot noi am fi făcut din managementul societăţii publice de transport un fief de partid! Noi am fi angajat TESA cu nemiluita, noi am fi stabilit trasee după cum ne-au dictat interesele electorale şi tot noi am fi stabilit din pix preţul pe kilometrul parcurs de mijloacele de transport şi tariful biletului şi al abonamentelor. Şi tot noi am permis evaziunea fiscală din maxi-taxi şi-apoi monopolul unui transport învechit şi ineficient. Şi, a naibii încăpăţânare, avem cu toţii limuzină cu şofer la scară, dar noi vrem musai cu autobuzul! Beton!
Mă scuzaţi, m-a luat valul. E drept, există nenumăraţi călători frauduloşi în transportul public local! După cum există nesimţire, tupeu, jeg şi indolenţă cât cuprinde. Persoane care călătoresc fără să plătească, care-şi urcă sacoşele ori genţile murdare pe scaune, care-şi proptesc picioarele pe barele de susţinere, care zgârie, mânjesc, rup, distrug. După cum există şi autorităţi care ar trebui să pedepsească toate aceste fapte. Călătorii corecţi au, însă, dreptul să fie respectaţi cu un transport civilizat, regulat şi pe cât se poate de punctual… în condiţiile de trafic ale Galaţiului. Beton...
„Abonamentul e deja o facilitate, pentru că beneficiarii lui nu plătesc preţul întreg, de 2 lei pe călătorie, ci mai puţin”, aud adesea. Da, plătesc, mai puţin, dar sunt bani pe care Transurb îi încasează în avans cu o lună - cel puţin - pentru călătorii care ar putea sau nu să fie efectuate… De pildă, când sunt chivernisită, mie-mi mai rămân câte patru-cinci călătorii pe care le pierd pentru că expiră valabilitatea abonamentului. Şi pic cu pic se adună, dacă înţelegeţi ce zic... Beton!
Că veni vorba de bani şi de facilităţi, mă întreb cât de ieftin şi de chivernisit o fi să dai ordin să fie smulşi din pământ copăceii pe care i-ai plantat acum un an sau doi pe Faleză, ca să-i înfigi – că transplantatul are alte reguli – pe Domnească. Pentru că nu le prieşte pe Faleză. Că sunt tei, despre care ŞTIAI deja că nu le prieşte acolo, fiindcă am mai avut o faleză a teilor uscaţi. Şi totuși i-ai plantat. Iar acum vrei platani. La anul s-ar putea să vrei stejari sau, cine ştie, bambuşi. Pentru că, se ştie, Galaţiul e un oraş beton!
N.R. Într-o vreme, în limbajul de zi cu zi, "beton" avea semnificaţia de azi a termenilor "grozav", "super", "the best".
