Ultimele cifre ale încasărilor bugetare indică un minus de circa 20 de miliarde de lei, generat de colectările mai mici decât previziunile, capitol la care suntem ultimii în Europa de ani buni, dar mai ales de explozia cheltuielilor cu salariile angajaţilor la stat şi pensiile speciale.
De mai bine de 30 de ani, clasa politică evită orice fel de reforme în administraţie, iar singurul lucru pe care a "reuşit" să-l facă în această perioadă a fost să tot mărească salariile din pix, reuşind să destabilizeze o piaţă a muncii şi-aşa destul de fragilă. S-a ajuns astfel în situaţia absurdă ca toată lumea să vrea să se angajeze la stat, indiferent dacă este contabil, şofer sau paznic, pentru că se câştigă de două ori mai mult decât la privat.
Conform ministrului Marcel Boloş, statul român cheltuieşte cu salariile circa 110 miliarde de lei (22 de miliarde de euro) pe an, de unde rezultă un salariu mediu lunar de 7.200 de lei, în condiţiile în care la privat se câştigă doar puţin peste jumătate. La capitolul pensii speciale, plăţile făcute de stat ajung la circa 2,2 miliarde de euro anual. În total, sumele astea înseamnă cam 10% din tot ce produce întreaga Românie într-un an!
În mod logic, cele 20 de miliarde de lei lipsă din buget ar trebui "câştigate" exact din salarii şi pensii speciale, prin măsuri care să implice reforme reale şi care să conducă la pensii bazate pe contributivitate şi salarii sustenabile economic.
Culmea, aceste reforme sunt cuprinse şi în PNRR, astfel că o clasă politică responsabilă (pe care o tot "alegem" de 30 de ani) ar trebui să se apuce repede de treabă. Însă, după cum se mişcă reforma pensiilor speciale, este destul de clar că mai repede se va renunţa la finanţări europene de miliarde de euro, care ar permite dezvoltarea mai rapidă a ţării, decât să se atingă cineva de "specialii" statului, cărora ar trebui să li se taie serios din bani sau chiar să fie împuţinaţi. Mai ales că anul (multi)electoral 2024 se apropie cu paşi repezi şi nu e nimeni dispus să rişte milioane de voturi pentru "mofturile" unor economişti. Nu mai bine facem câteva împrumuturi noi, ca să trecem şi de alegerile astea? Iar când va veni scadenţa, Dumnezeu cu mila...
