Vrrruum! La ceas târziu de noapte un motor isteric îmi sfârtecă liniştea, creierul şi somnul. Abia ce reuşesc să aţipesc la loc şi un nou vrrrrum!, mai urlător decât primul, dă cu somnul meu de toţi pereţii şi îmi aliniază neuronii buimaci pe două rânduri.
Aşa e în fiecare noapte, dar tot nu reuşesc să mă obişnuiesc. Mă gândesc însă cu groază la cât de imbecil, pardon, inconştient poţi să fii să faci curse nebuneşti cu motoarele pe o stradă ca Oţelarilor, pe care până şi Primăria cu ochelari de cal a decis să o reabiliteze că nu se mai vede de atâtea denivelări. De ce-o fi ţinând „motorangiul” respectiv să ajungă donator de organe?
Mă rog, e problema lui dacă vrea să se sinucidă artistic, dar măcar să-şi pună cască, fiindcă am stomacul sensibil de dimineaţă şi nu suport vizual terciul proaspăt de organe. Sincer, cred că, în cazul lui, casca, dacă nu ţine loc de organ al gândirii, îl bate dur la coeficientul de inteligenţă.
După motociclişti „vine” manelele. Răsună Oţelarilor ca la nuntă de copii-minune, plozi de aur, bursuci, vijelii şi salamuri dospite în ritmuri cocălăreşti.
Noroc că „serenada” e scurtă – 15-20 de minute – şi maneliştii mută coviltirul de fiţe la altă poartă, ca să pot să adorm...
Revin la cursele / liniuţele la care asist auditiv şi în ciuda urărilor calde pe care le gândesc sincer la adresa teroriştilor mei fonici, „Rupe-ţi gâtul!”, pot să mă consider o norocoasă. Eu am parte doar de două – trei curse pe noapte, dacă stăteam pe Faleză mă simţeam ca la raliu.
Aşa şi? Nu e şedinţă la Prefectură lăsată de Dumnezeu pentru ca protectorul IMM-urilor din Galaţi să nu tune şi fulgere împotriva „beizadelelor” care tulbură liniştea nopţii cu liniuţele lor, cu băutele şi petrecerile de pe Faleză: “ Aceste beizadele, fii de parveniţi şi de ciolănari care nu au decât educaţia banului, batjocoresc atât autorităţile cât şi populaţia.
Bat cartierele şi la unu, două noaptea turându-şi la maxim motoarele. Şi poliţiştii fac – cum se spune în popor – bara-bara cu huliganii”. Şi să nu primească acelaşi răspuns inutil ca frecţia la un picior de lemn:
„Vom verifica şi vom lua măsuri”. Mda, mie-mi spui! Nu mă interesează cine sunt motocicliştii groazei, cât de beizadele, fanarioţi de modă nouă, prinţişori, fata lu’, băiatu lu’, pupila lu’, sunt! Iar de la poliţişti nu am pretenţia să încerce măcar să-i pună la punct. Au şi ei săracii o pâine de apărat!
Beizadele? Liniuţe? Vruum în miez de noapte? Şi pentru asta te plângi, m-ar întreba cu siguranţă un mândru cetăţean al oraşelor care au deja beizadele celebre la nivel naţional, dacă nu internaţional: Plăcinte, Răducănoi, Romani din Deta.
Mda, în cazul Galaţiului beizadelele (încă) nu vânează oameni cu sabia sau cu puşcociul pe stradă ca să le ceară taxă de protecţie. Şi, bafta noastră, n-avem beizadele care să se urce cu maşina pe om, fiindcă a îndrăznit să-i scoată iubita din pumni. Şi nici beizadele care să facă pişu pe troiţe! Dar viitorul ar putea suna mai bine, nu? Măcar acela de noapte…
