Odată cu aruncarea în aer a barajului hidrocentralei de la Kahovka, de pe fluviul Nipru, războiul din Ucraina intră într-o nouă etapă. Cea a ”ecocidului”. Adică, în distrugerea deliberată pe scară largă a mediului. Nu vorbim de o noțiune abstractă sau principială, ci de o noțiune juridică. Paradoxal, infracțiunea de ecocid figurează și în legislația rusă, și în cea ucraineană.
Chiar dacă, la nivel teoretic, o eventuală aruncare în aer a barajului a fost luată în calcul, majoritatea experților au sperat că nu se va ajunge, totuși, la așa ceva. Ei bine, s-a ajuns! Ucraina și Rusia se acuză reciproc de aceste distrugeri. Oricum ar fi, vorbim de o nouă crimă de război, una care indică brutalitatea la care s-a ajuns în acest conflict.
Aceste evenimente sunt, poate, și un indiciu că, într-adevăr, ofensiva ucraineană a început. Iar pe parcursul diverselor simulări, unii experți au fost de părere că, pentru a împiedica o înaintare a trupelor ucrainene, Rusia ar fi dispusă să distrugă barajul de la Kahovka. Oficialii de la Moscova au încercat și ei să ”împacheteze” știrea după propriile interese propagandistice, susținând că ucrainenii vor să ”mascheze” eventuale eșecuri pe front. Cam subțire o astfel de explicație, în condițiile în care, cel puțin din ultimele informații de pe front, rușii sunt cei care par a înregistra pierderi.
Dincolo de toate, zeci de mii de persoane sunt acum într-o situație critică, mai multe localități au fost inundate, iar... bombardamentele rusești continuă!
Au început să apară și primele ”efecte secundare” ale distrugerii barajului. Prima dintre ele se referă la siguranța sistemului de răcire a centralei nucleare de la Zaporojie. În ceea ce privește această unitate, de mai multe ori s-a ajuns în pragul dezastrului, iar întrebarea este cât timp va mai putea fi evitat un eventual accident cu consecințe catastrofale pentru toată lumea. O altă consecință este că bursele deja au perceput că se intră într-o nouă fază a războiului, iar prețurile cerealelor au crescut deja cu câteva procente. În al treilea rând, vorbim de o deversare imensă de ulei de motor, dar și de avaria unei conducte de amoniac, asta dacă efectele aduse mediului prin distrugerea propriu-zisă a barajului nu era suficientă.
Singura regulă valabilă în prezent pare a fi ”după război, potopul”. Pe timpuri se spunea adesea că ”în război este permis orice”. Dreptul internațional a mai pus limite, chiar și pentru astfel de conflicte. Se pare că ne întoarcem, totuși, la un tip de neo-barbarie, în care orice, oriunde și oricând este posibil!
