Emoții mari la Campionatul Mondial de Fotbal Feminin din Australia și Noua Zeelandă, unde SUA a fost eliminată din competiție de către Suedia, după un gol la care a fost nevoie de verificarea imaginilor de pe camere pentru a vedea dacă mingea trecuse sau nu de linia porții. Emoții și pe la noi, unde regulile impun echipelor din Liga Națională să aibă și echipe de fotbal feminin. O șansă mare pentru echipa gălățeană FC Universitatea, care va evolua sub „marca” Oțelului, ceea ce, evident, poate fi un mare avantaj. Spun poate fi, deoarece momentan nu sunt garanții că mișcarea nu este doar una de fațadă pentru Oțelul, ca să îndeplinească o condiție impusă de federație. Mi-aș dori ca, pe lângă comunicatul inițial care anunță colaborarea, să vedem și o implicare reală a managerilor de la Oțelul în îmbunătățirea condițiilor de antrenament și de joc, evident, și a performanței Oțelului feminin. De ce? Simplu. Așa cum s-a văzut în selecțiile organizate pentru echipele de junioare, fetele din județul Galați pot și vor să joace fotbal. Există interes, entuziasm, există și talent, ce ne-a lipsit și până acum au fost determinarea și investițiile în echipă. Evident, sunt notorii reacțiile de tipul celei pe care o are Gigi Becali, care crede că fetele nu au ce căuta în fotbal (bine, probabil personajul, celebru de altfel pentru misoginismul mitocănesc, nu ar vrea să vadă fete în niciun sport). Și, atâta timp cât decidenții din fotbalul românesc nu au viziunea să înțeleagă că fotbalul feminin are viitor și că poate fi o afacere foarte bună, mai cu seamă în condițiile în care fetele domină numeric generațiile tinere, nici nu vom avea performanță de tipul unei echipe la Mondiale. Țintim departe? Poate că da, dar, dacă băieții nu mai vor sau nu mai pot, de ce să nu le încurajăm pe fete? Care sunt copilele noastre, surorile noastre mai mici, nepoatele, reprezentantele unei generații care s-a născut convinsă că orice este posibil și că nimic nu o poate opri. Credeți că sponsorilor nu le vor plăcea niște sportive talentate și determinate, care să fie obișnuite cu sacrificii (jucătoare din echipa gălățeană, de pildă, erau angajate full time, ca să se poată întreține) și care să aibă, dincolo de toate, bucuria de a juca pe care, odată, o aveau toți fotbaliștii, dar care, în ultimii ani, a fost înlocuită de o lăcomie fără seamăn? Eu cred că fotbalul feminin românesc și implicit cel gălățean au viitor. Dar cât de repede îl vom lăsa să se producă depinde doar de noi. Fetele au ce căuta în fotbal, pentru cine mai are dubii, meciurile tari continuă la Mondiale.
Fetele au ce căuta în fotbal! Scris de Anca Spânu
