Avertizarea Ro-Alert de la miezul nopţii de vineri spre sâmbătă, care a anunţat "căderea unor obiecte din spaţiul aerian", a băgat în sperieţi mii de gălăţeni, oraşul nostru fiind singurul important din raza de acţiune a mesajului. După ce pe unii i-a trezit din somn, iar altora le-a deranjat petrecerile, Ro-Alertul nocturn s-a dovedit în final un mare fâs, pentru că sutele de oameni mobilizaţi să caute "ozn"-ul, atât în noaptea cu pricina, cât şi în dimineaţa următoare, nu i-au găsit nici măcar urma. Ulterior, s-a aflat că toată tevatura a plecat de la un apel la 112, prin care un cetăţean "responsabil", ca toţi cei 50% care dau alarme false, anunţa că a auzit o bubuitură în cartierul Cantemir. E drept că radarele indicaseră ele ceva, cel mai probabil drone care se îndreptau spre zona de graniţă, dovadă fiind avioanele ridicate în aer de NATO, dar de la o alertă militară normală în situaţia de conflict până la a da peste cap viaţa a sute de mii de oameni e cale lungă.
Nu suntem în război, iar dronele care pot cădea accidental pe teritoriul nostru nu reprezintă decât o ameninţare teoretică pentru populaţie, care de altfel nici nu prea are timp să se adăpostească, în caz că alerta se dovedeşte reală. La Galaţi, de exemplu, adăposturile de apărare civilă sunt încuiate, iar cheile se află undeva într-un birou al Primăriei, aşa că până la punerea lor la dispoziţia oamenilor ar trece sigur mai mult de 90 de minute, cât durează în mod normal alerta. Mai mult, să ne imaginăm că o astfel de alertă ar fi venit cu o oră mai devreme, când 13.000 de oameni erau înghesuiţi pe Stadionul "Oţelul" şi s-ar fi bulucit panicaţi spre porţile arenei.
Şi-atunci care e rostul unei alerte care practic nu ajută pe nimeni, ba chiar ar putea provoca victime, în loc să salveze? La trimiterea alertelor de cutremur (erau doar câteva zeci de secunde, e drept) s-a renunţat fix din acest motiv, pentru că panica ar face mai multe victime decât seismul. Oare trebuie ca Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) să dea impresia că face treabă? Riscul de 0,0001, cum cataloga Raed Arafat, şeful DSU, cazul de faţă, e depăşit clar de "şansa" de a-ţi cădea un ghiveci în cap de la balcon sau, specific Galaţiului, o bucată de tencuială dintr-una din multele clădiri lăsate în paragină. De maşinile conduse de şoferi beţi sau drogaţi, care sunt deja la ordinea zilei pe străzile oraşului, nici nu mai trebuie să amintim.
Şi să nu uităm nici de morala basmului "Petrică şi lupul", pe care unii se pare că nu l-au citit în copilărie şi îl experimentează acum pe pielea românilor. Una peste alta, nu ştiu cine-a luat decizia de a alerta inutil populaţia în astfel de situaţii, dar sigur n-are doar chelia netedă, ci şi ce e sub ea!
