În Medicină există un principiu: vezi doar ceea ce știi și cauți ceea ce cunoști. După el, slujitorii lui Hipocrate se presupune că ar trebui să meargă pe căi oarecum bătătorite, lucru care ar contrazice flagrant inovația și evoluția în diagnosticarea și tratarea bolilor. Din fericire, nu se întâmplă mereu așa. Există însă, la polul opus, și acei medici la care te duci să cauți leacul, iar ei își pun ochelarii de cal și te aruncă într-o beznă a minții mai neagră decât durerea cu care le-ai intrat pe ușă.
Povestea care susține cele de mai sus a fost trăită de o mămică din Galați și de fiica sa, adolescentă, în cabinetul medicului de familie al fetei și nu are scopul de a demonetiza meritul terapiilor sau conduitelor alternative, ci de a sublinia contradicția flagrantă între vehemența cu care se promovează necesitatea educației sanitare și conduita reală a unor medici.
Ca o paranteză, pentru un adolescent aflat la începutul vieții, o educație sanitară sănătoasă înseamnă să se cunoască, să comunice când ceva nu e în regulă și să ceară ajutor. Asta în primul rând. Copilul despre care vorbim este fiica unei femei diagnosticată cu o boală teribilă, greu de depistat și imposibil de vindecat: endometrioză.
O suferință ce afectează circa 15 procente din numărul femeilor din întreaga lume, a doua cauză de infertilitate la nivel mondial, o boală debilitantă pe multe planuri și cu o pronunțată componentă genetică.
Motive suficiente pentru ca o mamă educată, cum e cea din povestea noastră, să fie atentă la orice suferință a fiicei adolescente care ar putea ţine de această patologie. Și cum suferințele adolescentei sunt crunte și cu potențial periculos pentru sănătatea ei, mama ajunge cu fiica sa la medic, cum spuneam, în căutarea unui sfat, a unui diagnostic și a unui tratament. Dar și cu riscul, pentru ea, să cadă în capcana ”paranoiei” în ochii medicului blazat în fața istoricului familial al pacientei. Medicul, tot o femeie, n-a trimis-o pe mămică împreună cu fiică nici la specialist, nici la analize, nici la farmacie. Ci la popă, să-i citească rugăciuni, sau la yogin, pentru puțină meditație.
În 2024, când avem pretenția că avem acces neîngrădit la cunoaștere, un medic, femeie și mamă, rămâne mut și surd în fața durerii unui copil. Uneori, în mod oarecum inexplicabil, puterea Divină excedă actul medical. Îl favorizează și îi dă finalitate. Dar biletul de trimitere la preot, yogin sau șaman nu s-a inventat pentru că el, medicul, a jurat așa: ”Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență”...
