Nici nu mai ştim în ce campanie sau precampanie suntem. Unde te duci, unde te întorci, candidaţi pentru toate vârstele, gusturile şi naivităţile, ba pentru Primăria Galaţiului sau a comunelor-satelit învecinate, ba pentru Consiliul Judeţean, ba pentru rectoratul Universităţii "Dunărea de Jos". Practic, aici se va da startul, luni, cu prima rundă a alegerilor de aprilie, ca să le spunem aşa, pentru a le deosebi de cele din decembrie trecut. Pentru cine îşi face iluzii că politicul nu şi-a băgat coada şi în ciorba universitarilor, speranţa moare ultima, ce să spun... Mi se pare extrem de amuzant, de altfel, în contextul în care aproape orice activitate de grup de prin şcolile gălăţene - indiferent de rangul lor - se bucură de prezenţa unor persoane despre care se ştie clar ce politică fac, iar prin consiliile de administraţie sunt desemnaţi oameni clar afiliaţi politic, faptul că, în proximitatea campaniei electorale pentru alegerile locale şi parlamentare, încă s-au primit directive privind nepolitizarea activităţilor didactice. Curat constituţional, evident!
De altfel, copiii şi-au dat şi ei seama demult cum funcţionează treburile prin societatea românească. Mulţi dintre ei, întrebaţi ce vor să devină la maturitate, spun "politician" şi chiar cred că ocupaţia cu pricina este o meserie. În consecinţă, pe cine şi de ce mai încercăm să salvăm?
Pentru cei care nu prind ironia, o spun clar: cred cu tărie că şcoala şi orice activitate educativă trebuie să rămână profund apolitică. De aceea, sper că unele dintre lucrurile pe care le aud prin târg (cum ar fi, de pildă, că sunt obligaţi copiii-artişti de la Centrul Cultural să participe la un eveniment cam politizat de 1 iunie) să fie doar zvonuri. Nu de alta, dar, în ultima vreme, eforturile de PR ale unora şi altora de prin preajma candidaţilor încep să semene destul de mult cu luatul cu arcanul pentru defilările de 23 August din vremea lui Ceauşescu şi ştim cu toţii cum a sfârşit el... Nu e deloc o problemă să te lauzi când ai făcut ceva bine, dar măcar să fi făcut în realitate şi să nu numeri realizările precum Pristanda steagurile. Dar de aici şi până la sufocarea opiniei publice cu realizări în al 12-lea ceas dinainte de mersul la urne, este cale lungă. Până și bobocii aflaţi în faţa primului lor vot ştiu că, în mare parte, aceste reuşite sunt, de fapt, praf în ochi.
