Bulele imobiliare au început să se spargă în Europa, rând pe rând, Germania (-15,0%), Finlanda (-12,6%), Suedia (-10,3%), Austria (-9,6%), Franța, Danemarca şi Luxemburg raportând scăderi importante ale preţurilor locuinţelor, după ce multiplele crize determinate de războiul din Ucraina au majorat costul vieţii în multe state occidentale în special din zona euro şi, implicit, au afectat sectorul imobiliar.
În România, însă, evoluția este una diferită, prețurile locuinţelor continuând să crească, avansul de 3,7% din ultimul trimestru al anului trecut fiind urmat de un plus 5,5% în primul trimestru din 2024.
Ce ne face atât de speciali încât să mergem împotriva curentului? În primul rând, ponderea de peste 90% a locuinţelor deţinute în proprietate, în al doilea rând banii negri care există din belşug în piaţă, iar în al treilea rând lipsa cunoştinţelor financiare.
Conform datelor Oficiului de Cadastru, în România se tranzacţionează anual circa 600.000 de locuinţe, iar aceste cifre sunt în creştere de la an la an.
Aşa cum am spus, în marea lor majoritate, familiile româneşti au în proprietate o locuinţă. Astfel, nevoia de a achiziţiona una nouă există doar la generaţiile de tineri care pleacă din casa părintească, iar numărul acestora este de circa 75.000 de familii anual. Putem presupune că, odată cu stabilizarea unei cariere şi apariţia copiilor, tinerii respectivi au nevoie de o locuinţă mai spaţioasă şi mai confortabilă, astfel că mai putem adăuga 75.000 de familii care îşi cumpără case (iar ăsta este şi numărul de locuinţe noi construite anual). Ajungem astfel la 150.000 de locuinţe cumpărate anual de nevoie. Şi restul până la 600.000? Ei bine, restul - adică nu mai puţin de 75% - sunt pur şi simplu investiţii speculative!
E clar că în piaţă există foarte mulţi bani negri (unele estimări indicând circa 40% din total). În acelaşi timp, cunoştinţele economice ale românilor sunt minime, astfel că, dincolo de saltea şi "caritasuri", instrumentul financiar cel mai utilizat este cel al cumpărării unei proprietăţi, cu impresia total greşită că aceasta este o investiţie foarte rentabilă (de fapt, randamentul unei investiţii imobiliare este mult mai redus decât al acţiunilor la bursă, ba chiar şi decât al titlurilor de stat). Drept urmare, cine are bani (fiscalizaţi sau nu) cumpără o casă, pe care o scoate imediat la vânzare cu un preţ mult mai mare, în speranţa unui câştig major. Iar această "morişcă" repetată an de an creşte artificial atât numărul de tranzacţii, cât şi preţurile locuinţelor. Şi chiar dacă piaţa imobiliară din Europa dă semne de oboseală de ceva vreme, în România va continua să crească, atâta timp cât noi şi noi bani negri vor intra în circuit.
