Şpăguliţa şi interesul ei de politică în Consiliul Local Galaţi! Nu poţi dom’le să răsuceşti o foaie, să dai de-o investiţie, de-o iniţiativă că, gata, se şi găseşte cineva să strige că e ceva putred, că sigur e vreo şpagă la mijloc sau vreun interes, fie el şi electoral! O fi, nu zic nu, că vorba aia, nu iese fum fără foc!
Ciudat, însă, n-a mai strigat nimeni că e şpagă sau interes personal când Teatrul de Păpuşi „Gulliver” a dispărut de pe firmamentul şi aşa palid al culturii gălăţene! Şi n-a comentat prea multă lume că Primăria, acum un an, s-a comportat precum o noră delăsătoare când îi vine mama soacră (a se citi Guvernul) în control după ce şi-a azvârlit „buzduganul” (adică OUG 63 privind restructurarea administraţiei din cauza crizei)! Şi-a „budit” salariaţii ca pe şosete desperecheate şi pe cămăşi necălcate, prin toate sertarele, dulapurile şi cotloanele disponibile, ca să pară gospodăria curată şi restructurată. Nici n-a mai contat, pentru unii aleşi, că Pieţele s-au trezit cu tractorişti, că Serviciul Asociaţii de Proprietari a ajuns în gura lupului Apaterm, ceea ce nu era tocmai legal şi nici moral, ori că Ecosal plângea după salariaţii daţi cui n-avea nevoie de ei! După ce a terminat cu pititul, „primăreasa” a rămas cu teatrele, Păpuşi, Muzical şi Dramatic, şi le-a zis: voi sunteţi independente, descurcaţi-vă! Când aleşii locali au votat recunoaşterea Teatrului Muzical „Nae Leonard” şi a Teatrului de Păpuşi „Gulliver” ca instituţii exceptate de la restructurarea lui Boc, au fost ferm convinşi că au rezolvat problema zecilor de artişti şi de oameni din spatele scenei. Bucuria n-a ţinut decât două zile, fiindcă soacra de la Guvern a decis că Păpuşile şi Muzicalul, în ciuda faptului că au acelaşi certificat de naştere ca şi Dramaticul, nu au fost exceptate şi au trebuit incluse în organigrama Primăriei şi restructurate. Dar unde să le mai pitească, din moment ce cum deschideai o „uşă” îţi picau în cap salariaţii îndesaţi de-a valma, după ea? Ascunşi într-o şedinţă de îndată, aleşii au desfiinţat pur şi simplu Teatrul de Păpuşi, transformându-l într-o secţie a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, iar Muzicalul a rămas cu 37 de posturi, cât un cămin cultural, orchestra, baletul şi toate celelalte fiind trecute la o fundaţie. Când erau întrebaţi ce-au făcut „cu cultura” (cacofonie intenţionată!) aleşii amuţeau brusc şi fugeau ca potârnichile. Au tăcut şi când decanul de vârstă al CL, Nicolae Rainea le-a bătut obrazul spunându-le în faţă că ne-au mai rămas doar manelele, cultura s-a dus!
Recunosc, m-am bucurat când, forţaţi de consilierul local Eugen Găvan, aleşii locali şi-au întors faţa către Teatrul de Păpuşi şi au ridicat mâna ca să-i dea o şansă la recăpătarea numelui. Deşi criza nu s-a terminat, şi nu se ştie când se va termina, măcar teoretic, Gulliver ar putea redeveni ce-a fost, un teatru de sine stătător, chit că nu mai are casă. Să nu vă închipuiţi, însă, că nu s-au auzit prin „culisele” politice ale consiliului şi comentarii de genul: „Ce, reînfiinţăm un teatru ca să mai punem un director? Da’ ce are dacă rămâne secţie la Dramatic?!”. După aventurile trăite în ţara uriaşilor şi pe tărâmul liliput, pe Gulliver îl aşteaptă experienţe grele în ţara consilierilor locali. O ţară în care o investiţie locală trebuie să fie musai bănuită că a dat şpagă, iar un mall trebuie neapărat să rătăcească doi ani prin hăţişurile Primăriei. O ţară în care aleşii se scuză că n-au ştiut ce (nu) votează, unde maneaua face legea iar interesul nu poartă fesul, ci îl trage adesea pe ochi, ca să nu mai vadă consilierul nimic!
