De când cu zâzania din sistemul de justiţie, unde acum unii sunt speciali şi alţii nu prea, ne pricopsirăm şi cu proteste în justiţie. Activitate suspendată la mai multe parchete, printre care şi la cel de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, evident, cu anumite excepţii, fiindcă oamenii sunt totuşi profesionişti, ştiu că fără măsuri preventive, fără arestări, fără decizii privind minorii rezolvate cu celeritate nu se poate.
Evident, oamenii au dreptul lor de a protesta, trăim, până la urmă, într-un stat democratic. Este normal să fie nemulţumiţi dacă, brusc, pierd nişte drepturi, care, consideră ei, li se cuvin pentru munca lor. Până la urmă, munca este una de mare răspundere, iar consecinţele unor erori pot schimba vieţi pentru totdeauna. Oamenii din sistem se plâng că sunt foarte încărcaţi, că au un alocat un număr de dosare mai mare decât au, efectiv, cum să rezolve, că acesta este motivul pentru care unele dosare trenează cu anii.
O fi aşa, nu spunem că nu. Am şi eu foşti colegi, cunoştinţe, chiar prieteni care au lucrat sau încă lucrează în sistem şi ştiu că mulţi dintre ei se plâng de oboseală accentuată şi lipsa unei vieţi în afara instanţelor.
Ei bine, poate o să vă ia prin surprindere, doamnelor şi domnilor, dar exact pensionarea prea devreme duce la supraaglomerare. Dacă, la nici 50 de ani, un specialist din sistem iese la pensie, iar asta se întâmplă deja de nişte ani, în timp ce accesul în profesie este strict controlat şi presupune nişte examene foarte dure, este normal că numărul de magistraţi scade, iar încărcarea pe cap de judecător creşte.
Să nu se supere pe mine nimeni, dar mi se pare incredibil să fii pensionar la nici 50 de ani. Dacă nu ai fost balerin sau acrobat la circ ori sportiv de performanţă, nu prea există justificare pentru aşa ceva. Personalul militar sau al Ministerului Afacerilor Interne ar putea fi folosit, de la o vârstă încolo, pentru a antrena începătorii, pentru a elabora strategii, analize pentru optimizarea sistemului, chestiuni care presupun o experienţă operaţională îndelungată. Judecătorii mai experimentaţi ar putea avea un număr mai redus de cauze, dar să fie unele mai grele, de impact, unde experienţa şi cunoştinţele lor dintr-o întreagă carieră să facă diferenţa dintre o soluţie dată la normă şi una temeinic fundamentată.
Nu e normal, ca naţie, să-ţi laşi o grămadă de oameni în floarea vârstei, capabili să muncească şi să fie productivi, să stea la pensie şi să îngraşe porumbeii prin parcuri. Evident, pot munci în continuare în sistem privat, dar asta nu e posibil chiar pentru toată lumea...
