După incidentele de săptămâna trecută, când spaţiul său aerian a fost încălcat de trei avioane de vânătoare rusești, Estonia a solicitat întrunirea Consiliului de Securitate al ONU şi activarea Articolului 4 din Tratatul NATO, care prevede consultări când unul dintre aliaţi consideră că teritoriul, independența și securitatea sa sunt amenințate. Consultări în baza Articolului 4 au fost solicitate şi de Polonia, care a reclamat că spațiul său aerian a fost încălcat de cel puțin 19 drone rusești în noaptea de 9 spre 10 septembrie. România, în schimb, "n-a mişcat în front" după incidentul din 13 septembrie, când o dronă rusească s-a "plimbat" timp de 50 de minute prin spațiul aerian al ţării.
Iar o astfel de indecizie ne poate costa scump. În cea mai recentă declaraţie, președintele SUA, Donald Trump, care numai diplomat nu este, a confirmat că ar ajuta la apărarea Poloniei și a țărilor baltice, în cazul în care Moscova își va intensifica ostilitățile, fără să amintească deloc de România, aflată într-o poziţie similară faţă de Rusia. Vorba "poetului", dacă voi nu mă vreţi/cereţi, eu de ce v-aş vrea/ajuta?
Ceva clarificări vom avea probabil după întrunirea Consiliului NATO, programată marți, reuniune la care România ar trebui să pună piciorul în prag mult mai hotărât decât a făcut-o până acum, pentru că altfel se va trezi izolată în faţa unui adversar pe care nu îl poate înfrunta singură. Iar Putin exact asta încearcă să afle prin aceste incursiuni provocatoare, să vadă care dintre vecinii săi este mai slab şi mai puţin "apărabil" de către armatele combinate din NATO. Şi, deocamdată, la reacţie, suntem pe locul 3 din 3!
Să ne amintim că ambele războaie mondiale au început în urma unor incidente determinate de provocări, în ţări fără foarte mare importanţă pentru ordinea mondială. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în 1914 de către un sârb bosniac a determinat Austro-Ungaria să declare război Serbiei, deşi aceasta nu a avut nicio implicare în uciderea moştenitorului tronului imperial, pusă la cale de naţionaliştii bosniaci aflaţi sub ocupaţie austro-ungară. În 1939, pretextul a fost mult mai pueril, un atac regizat de nazişti, care s-au dat drept polonezi şi au atacat o stație radio germană.
De fiecare dată a fost necesară doar o scânteie, pentru că lumea era de fapt pe picior de război, situaţie de care nu suntem departe nici astăzi. Şi cel mai probabil, 80 de ani mai târziu, din cauza "evoluţiei", nu se va mai trage cu pistolul sau cu puşca, ci se va doborî din "greşeală" un avion sau se va tăia din "neatenţie" un cablu de comunicaţii... Rămâne de văzut unde se va întâmpla asta, dar sigur e că România, prin lipsa de reacţie de până acum, pare să fie în pole-position.
