La începutul anilor 2000, în contextul extinderii Uniunii Europene, în Occident a apărut o expresie-simbol - „instalatorul polonez” - care reprezenta frica de invazia forței de muncă ieftine din Europa de Est, în special din Polonia, care amenința locurile de muncă din Vest. Occidentalii erau neliniștiți din pricina instalatorului polonez, dispus să repare chiuveta la un preț mult mai mic decât cel cerut de instalatorul belgian, francez sau german.
Vremurile s-au mai schimbat de atunci, iar Polonia este văzută cu totul altfel în Europa, mai ales în contextul războiului din Ucraina. Polonia este unul dintre liderii de facto ai Uniunii Europene, investește enorm în apărare și în tehnologie militară, este o voce puternică, ascultată chiar și dincolo de Ocean, la Casa Albă. În vreme ce noi, România, pregătim de luni de zile o deplasare a președintelui Dan în SUA, care va avea loc cândva, „la începutul anului viitor”, pe președintele polonez îl sună Donald Trump personal în a doua zi de Crăciun și îi confirmă invitarea Poloniei la summitul G20 din 2026, găzduit de SUA, având în vedere că economia poloneză a depășit borna de 1.000 miliarde de dolari ca valoare a Produsului Intern Brut.
Știu, în cazul lui Trump, totul este tranzacțional, iar Polonia este deja un important cumpărător de arme americane, precum tancuri Abrams, avioane F-35, elicoptere Apache, rachete Javelin și lansatoare HIMARS. Noi părem a fi mai așa, mai pe prietenie, pe „parteneriat strategic”.
Nu e cazul să comparăm România cu Polonia, cel puțin nu încă. Dar ce vreau să spun este că destinul este așa cum ți-l croiești, iar Polonia se mișcă altfel decât noi. Și am ales doar două exemple recente.
Astfel, imediat după ce au apărut semnale privind plecarea Carrefour din unele state din estul Europei, guvernul polonez a luat imediat în discuție o eventuală preluare a magazinelor rețelei, ca sprijin pentru producătorii locali. O fi bine, o fi rău, nu știu, dar cel puțin statul polonez a avut o reacție promptă.
Într-un alt exemplu, care ne doare mai mult, statul polonez a finalizat preluarea combinatului Liberty Częstochowa, aflat în faliment și deținut până atunci de actualul proprietar și al combinatului de la Galați. Scopul preluării: transformarea oțelăriei într-o unitate de producție pentru blindaje militare, parte a unui plan record de investiții de 155 miliarde de euro, destinat apărării și securității. Uzina a fost declarată activ strategic, esențial pentru autonomia militară a țării în contextul tensiunilor geopolitice regionale.
La noi, într-un caz aproape identic, combinatul Liberty Galați are o soartă încă incertă și continuă să fie într-o situație critică. Încă se caută cumpărător. Spre deosebire de statul polonez, cel român a acționat ca finanțator, acordând credite de 292 milioane de euro, care, ce să vezi, s-au evaporat, iar combinatul este tot închis și cu oamenii trimiși acasă în șomaj tehnic.
Ca o concluzie, în timp ce Varșovia integrează siderurgia în planul de reînarmare, noi încercăm să o resuscităm tot pe stil „Miorița”.
