Angajaţii a 1.300 de primării din România au protestat, ieri, împotriva deciziei Guvernului de a le impune o reformă administrativă. Când te uiţi la fiecare comună în parte, o mână de oameni poate că nu pare mult, dar, în realitate, primăria la sate este inima comunei şi, dacă la inimă lucrurile se împiedică, vor fi probleme serioase cu circulaţia documentelor în natură, ca să spunem aşa.
Un primar gospodar cu o echipă pe măsură este acela care ştie, în orice moment, câte suflete păstoreşte, câţi elevi de şcoală şi copii de grădiniţă are comunitatea, cât îl costă transportul şcolar, cât ajutoarele sociale, cât indemnizaţiile pentru persoane cu dizabilităţi şi însoţitorii acestora, ce va împrăştia pe drumuri dacă se face polei şi cât îl va costa, pe cine din comunitate se poate baza să vină, la nevoie, cu un utilaj etc.
Evident, oamenii buni, şi în administraţie trebuie plătiţi. Trebuie să te asiguri că au un trai confortabil şi nu sunt tentaţi să ia mită, creând avantaje pentru rude şi prieteni. Şi, dacă în oraş ai de unde alege, la ţară, unde oamenii, dacă nu sunt înrudiţi sau încumetriţi, atunci sigur au fost colegi de şcoală, să găseşti şi să ţii lângă tine oameni de încredere e cu atât mai dificil. Mai ales că aceşti oameni trebuie să le impună celor apropiaţi să-şi plătească taxele, să respecte regulile, să facă toate lucrurile pe care de obicei nu vor să le facă.
Şi, fiindcă tot vorbim de colectare, cum te gândeşti tu, ca Guvern, că taman tăind de la gura celor chemaţi să facă această colectare vei reuşi să încasezi mai mult? Ce interes va mai avea un om pe care îl încarci peste măsură sau îl pui să mulgă două oi, adică să lucreze part time pentru două comune învecinate, să strângă bani pentru vistieria statului? Personal, cred că mai degrabă va trage de timp cât va putea, amânând lucrurile de pe o zi pe alta, fiindcă şi controlul nu ar putea fi prea strict. Ca să nu mai spunem de ore suplimentare, pe care niciunul dintre primarii angajatori nu va putea să le solicite, dar şi de coşmarul împărţirii costurilor cu forţa de muncă.
Evident, sunt şi angajaţi din administraţie care taie frunză la câini. Dar toată lumea ştie că aceia sunt piloşii. Piloşii pe care nu-i deranjează tăierea concediilor medicale, fiindcă ei oricum se învoiesc. Piloşii pe care n-o să-i dea nimeni afară oricum şi care nici grevă de avertisment nu au făcut. Mai ştiţi vorba ceea, "tot în boul care trage dai"? Ei bine, se pare că tendinţa de acum este să se omoare boul cu pricina. Aşa că primarii şi guvernanţii trebuie să fie atenţi, că altfel vor purta ei înşişi jugul.
