"Ai noştri tineri la Paris învaţă/ La gât cravatei cum se leagă nodul,/ Ş-apoi ni vin de fericesc norodul/ Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă...", scria Eminescu, acum 150 de ani, cu vădit năduf la adresa protipendadei româneşti, care-şi trimitea odraslele să facă şcoală în capitala Franţei, deşi capacităţile lor intelectuale nu justificau deloc acest lucru.
"Trecut-au anii..." şi protipendada României de astăzi îşi trimite copii în Dubai. Nu, nu la şcoală, ci prin şcoală!
N-am nimic împotrivă ca românii care-şi permit să se distreze oriunde în lumea asta mare, din Hawaii în Maldive, inclusiv în cele şapte emirate, pe care cei din generaţia mea le cunosc doar prin coloritul violent al mărcilor poştale colecţionate în copilărie. Personal, destinaţiile aşa-zis exotice nu m-au atras niciodată, aşa că le-am ocolit. De gustibus... Turismul n-are limite, iar paşaportul românesc este unul foarte puternic, aşa că bani să ai şi poţi vizita orice, oriunde şi oricând, chiar dacă uneori eşti neinspirat sau neinformat (apropo, asta ţine şi de şcoală) şi nimereşti fix în mijlocul unui război.
N-am să înţeleg însă niciodată ce caută elevii (inclusiv cei de şcoală primară şi gimnaziu) în Dubai, oraş devenit în ultimii ani destinaţie must-see pentru "învăţământul" românesc. Învăţământ cu toate rândurile de ghilimele posibile, de data asta...
Ce-ar putea să înveţe copiii într-o ţară în care valorile care ar trebui să-i ghideze în viaţă sunt încălcate flagrant, în care nu există alegeri, partide, opinii politice sau egalitate de gen, iar democraţia este doar un cuvânt rătăcit prin dicţionar?
Părinţii, blamaţi de multă lume în materie de educaţie, n-au de data aceasta nicio vină, pentru că unii chiar fac sacrificii ca să-i poată oferi copilului şansa unei excursii în străinătate. Vinovaţi sunt exclusiv profesorii organizatori (care, pare-se, mai au un singur dor... la marginea mării... Arabiei, eventual pe banii părinţilor) şi directorii care le aprobă astfel de escapade, ce manelizează şcoala românească din ce în ce mai mult.
Şi atâta timp cât educatorii generaţiei de mâine aleg să-şi ducă elevii într-un oraş în care n-ai de văzut decât nisip, palmieri, lux, opulenţă şi ce poate face puterea banilor, iar Parisul, Roma sau Viena, ca să dau doar câteva exemple mult mai la îndemână, nu le inspiră astfel de excursii "educative", viitorul mi se pare destul de sumbru pentru tinerii care abia păşesc în viaţă. "Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele"... cum le prevedea Eminescu.
