Nu, nu e vorba de iubirea normală, care ar trebui să plece de la adulți spre copii, ca parte esențială a unei dezvoltări sănătoase. E vorba despre patologia care devine, încet-încet, un fenomen în a cărui horă se prind, de prea multe ori și din motive greu de închipuit, personaje ale căror preocupări ar trebui să fie într-o cu totul altă direcție.
Evident că, în cazul abuzurilor cărora le pică victime copiii, ne așteptăm ca, atunci când se întâmplă, forța sancționatoare să acționeze rapid și fără drept de apel, prin intermediul unor sisteme care ar trebui să garanteze siguranța și drepturile fundamentale ale omului. Puține pot fi argumentele sau circumstanțele care să ”justifice” astfel de josnicii și numai o boală psihică, dovedită la expertiză, să-l trimită pe abuzator, sub pază, într-o instituție medicală, dacă penitenciarul e prea mult.
Ne-am aștepta ca forța sancționatoare a statului să-i aducă la panoul rușinii pe pedofili, pe violatori, pe cei ce abuzează de statut, funcție, bani, poziție socială etc. în așa fel încât publicul, oamenii de rând, să conștientizeze că nu întotdeauna aparențele coincid cu realitatea și, pe viitor să fie mai precauți când, unde și cu cine își lasă pruncii. Sau câtă bază pun pe siguranța internetului, în capcana căruia au căzut, în patru ani, zeci, poate sute de copii din regiune, după ce s-au aflat în vorbă și mai apoi în schimb de poze cu un pervers din Brăila.
Este teribil să scoți la iveală ”bestia” dintr-un individ aparent normal, nu mai spun dacă acesta se află într-o postură de autoritate sau notorietate. Și totuși, asa se întâmplă prin noianul de ”mici” abuzuri comise de oameni ”de rând”, abuzuri aproape anonime în comparație cu cele pe care ”gulerele albe” din societate aflăm că le săvârșesc pentru că ”și ei sunt oameni, supuși greșelilor și păcatelor”.
Și pentru că pomenim de păcate, să nu uităm că oricât ar fi de grele dezvăluirea, dovedirea și actul de justiție într-o asemenea situație, putem avea surpriza ca balonul să se spargă înainte să fi fost umflat la capacitate maximă. Părintele din Foltești, aflat în cârdășie cu procurorul Cuzi, care a încercat să-l spele de vini lumești și de păcate cerești, ar trebui să fie judecat de o instanță (de la Tg. Bujor - n.r.), conform legilor după care toți românii dau socoteală. Inclusiv sub aspectul transparenței și publicității, principii valabile pentru toată justiția românească. Numai că dosarul de viol prin care părintele Oprișan, ajuns ”vedetă” după o relație interzisă cu o minoră de 15 ani, zace la secret. În contradicție flagrantă cu cel al altei celebrități care își trăiește după gratii finalul glorioasei existențe de artist și pedofil: folcloristul Totolici. Sau, mai aproape, chiar cu cel al magistratului care și-a riscat cariera și libertatea ca să spele rușinea unei sutane care a încurcat nepermis iubirea de semeni cu iubirea de minore.
