„1 Aprilie-i doar o zi din an. Pentru restul păcălelilor, ce scuză avem?”. Iac-așa mă perpeleam la finalul zilei de miercuri, după ce ploaia de păcăleli de pe rețelele de socializare m-a purtat de la amuzament la consternare și râsu'-plâns.
Oricum, învățămintele anilor trecuți m-au educat să fiu prudentă și să iau sub beneficiu de inventar toate veștile și informațiile pe care le primesc. Fie că e sau nu 1 Aprilie, dar cu atât mai mult în această dată.
Dacă, pe 1 ianuarie, mulți dintre noi ne „umplem” de rezoluții, planuri și proiecte de an, de 1 aprilie se fac și se desfac toate „făcutele și nefăcutele”. Apar sau dispar taxe, scad biruri, se (re)inventează instituții și autorități, se creează ori desființează organisme și se găsesc soluții care mai de care mai fistichii și mai inedite. Desigur, sub protecția Zilei Păcălelilor. Și cu buna intenție de a surprinde și stârni măcar un zâmbet, dacă nu un hohot de râs.
În copilăria mea, când picam în rol de „Păcălici” mi se spunea, consolator, că trebuie să te lași păcălit pe 1 Aprilie ca un fel de port-bonheur pentru anul respectiv. Cum ar veni, mai bine te păcălești „voluntar” și „controlat” o zi pe an, decât să fii luat de fraier în tot restul celor 364 de zile.
„Nu le dați idei!” a fost unul dintre cele mai frecvente comentarii la păcălelile care le-am descoperit pe parcursul zilei de ieri. Inclusiv la articolele-pamflet cu care am încercat să şi noi să ne surprindem cititorii. Inspirate, amuzante, mai mult sau mai puțin reușite ori previzibile, nădăjduim că glumele noastre au reușit să vă însenineze ziua. Și că nu v-ați înfuriat prea tare aflând că-s păcăleli.
Dacă le-am dat sau nu idei autorităților e greu de spus. Mi-ar plăcea să cred că le-am inspirat în bine sau că măcar le-am bătut în mod ironic obrazul și vor lua măsuri să îndrepte ce-i de îndreptat. Cât despre taxe ori poveri suplimentare... cred că se descurcă și singuri, n-au nevoie de sugestii ori surse de inspirație. Iar „inventivitatea” îi ține 365-366 de zile pe an, nu doar o zi.
Poate nu degeaba, înaintea vajnicului Bulă din bancurile maturității, l-am descoperit, în copilărie, pe dragul de Păcală. Erou al poveștilor populare sau scrise, Păcală e chintesența istețimii, a umorului și a spiritului ludic de care avem nevoie pentru a trece peste adversităţi şi care ar trebui să ne caracterizeze ca popor. Iar „victimele” păcălelilor lui sunt cei răi, lacomi, proști și fuduli.
Privind dinspre copilărie spre maturitatea de azi mă întreb cum am izbutit oare să ne transformăm din urmașii lui Păcală în oameni atât de ușor de manipulat, de îndoctrinat și de umilit? 1 Aprilie nu-i decât o zi pe an. Pentru restul păcălelilor, manipulărilor și dezinformărilor pe care le înghițim pe nemestecate, mai nou unele create cu Inteligenţa Artificială, ce scuză avem?
